AERAT, -Ă, aerați, -te, adj. 1. (Despre lichide, materiale granuloase etc.) Tratat prin introducere de aer¹ (1). 2. (Despre cereale) Răcit prin introducere de aer¹ (1) sub presiune sau prin vânturare cu lopeți. 3. (Livr.) (Despre texte) Care are o structură simplă; clar, limpede. 4. (Despre pagini scrise) Cu literele și rândurile spațiate; cu mult spațiu alb. – V. aera.

aerat, ~ă a [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 74 / Pl: ~ați, ~e / E: aera] 1 (Înv) Aerisit. 2 (Dlc) Tratat prin introducere de aer¹ (1). 3-4 (D. cereale) Răcit prin introducere de aer¹ (1) sub presiune sau prin vânturare cu lopeți. 5 (D. pagini, foi, texte etc.) Spațiat.

AERAT, -Ă, aerați, -e, adj. 1. (Despre lichide, materiale granuloase etc.) Tratat prin introducere de aer¹ (1). 2. (Despre cereale) Răcit prin introducere de aer¹ (1) sub presiune sau prin vânturare cu lopeți. 3. (Livr.) (Despre texte) Care are o structură simplă; clar, limpede. 4. (Despre pagini scrise) Cu literele și rândurile spațiate; cu mult spațiu alb. [Pr.: a-e-] – V. aera.

AERAT, -Ă, aerați, -te, adj. 1. (Despre lichide, materiale granuloase etc.) Tratat prin introducerea de aer. 2. (Despre cereale) Răcit prin introducere de aer sub presiune sau prin vînturare cu lopeți. – V. aera.

AERAT, -Ă adj. 1. (Despre lichide, materiale granuloase etc.) Tratat prin introducere de aer. 2. (Despre cereale) Răcit cu ajutorul aerului, prin vînturare etc. 3. (Despre pagini) Spațiat. [< aera].

AERAT, -Ă adj. 1. tratat prin introducere de aer. 2. (despre cereale) răcit cu ajutorul aerului, prin vânturare etc. 3. (despre un text) cu o structură simplă; (despre pagini) spațial. (< aera)

AERAT ~ă (~i, ~e) 1) (despre lichide, materiale granuloase etc.) Care este tratat prin introducere de aer. 2) (despre pagini scrise) Care are spațiu alb. /v. a aera

AERA, aerez, vb. I. Tranz. 1. A introduce aer¹ (1) în masa unui lichid, a unui material granulos sau care este în formă de pastă fluidă. 2. A răci cerealele dintr-un siloz prin introducerea de aer¹ (1) sub presiune sau prin vânturare cu lopeți. – Din fr. aérer.

aera [At: DA ms / Pzi: ~rez / E: fr aérer] 1 vt (Înv) A aerisi. 2 vr (Înv) A-și face vânt. 3 vt A introduce aer¹ (1) în masa unui lichid, a unui material granulos sau fluid. 4-5 vt A răci cerealele dintr-un siloz prin introducere de aer¹ (1) sub presiune sau prin vânturare cu lopeți.

*AERA (-rez) I. vb. tr. 1 A face să intre aer curat: ~ o odaie ¶ 2 A svînta, a întinde la aer: hainele, blănile. II. vb. refl A-și face vînt (cu ceva) [fr.].

*AERI (-resc)... = AERA...

AERA, aerez, vb. I. Tranz. 1. A introduce aer¹ (1) în masa unui lichid, a unui material grunjos sau care este în formă de pastă fluidă. 2. A răci materialele dintr-un siloz prin introducerea de aer¹ (1) sub presiune sau prin vânturare cu lopeți. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérer.

AERA, aerez, vb. I. Tranz. 1. A introduce aer în masa unui lichid, a unui material granulos sau care e în formă de pastă fluidă. 2. A răci cerealele dintr-un siloz prin introducerea de aer sub presiune sau prin vînturare cu lopeți. – Fr. aérer.

AERA vb. I. 1. tr. A aerisi. ♦ A zvînta, a expune la soare și la aer (lucruri, haine etc.). 2. refl. (rar) A-și face vînt. [< fr. aérer].

AERA vb. tr. 1. a introduce aer proaspăt într-un loc închis; a aerisi. 2. a expune la soare și la aer (lucruri, haine). (< fr. aérer)

A AERA ~ez tranz. (lichide sau materiale granulare) A trata cu aer (pentru a îmbunătăți callitatea sau pentru a păstra). [Sil. a-e-ra] /<fr. aérer

*aeréz v. tr. (fr. aérer). Aerisesc.

aerisésc v. tr. (ngr. aerizo, aor. aérisa). Primenesc aeru: a aerisi o odaĭe. Expun la aer, zvîntez: a aerisi haĭnele. – Și aerez.

aerat adj. m., pl. aerați; f. aerată, pl. aerate

aerat adj. m., pl. aerați; f. aerată, pl. aerate

aerat adj. m., pl. aerați; f. sg. aerată, pl. aerate

aera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. aerez, 3 aerează; conj. prez. 1 sg. să aerez, 3 să aereze

aera (a ~) vb., ind. prez. 3 aerează

aera vb., ind. prez. 1 sg. aerez, 3 sg. și pl. aerează