2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aerat, ~ă a [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 74 / Pl: ~ați, ~e / E: aera] 1 (Înv) Aerisit. 2 (Dlc) Tratat prin introducere de aer1 (1). 3-4 (D. cereale) Răcit prin introducere de aer1 (1) sub presiune sau prin vânturare cu lopeți. 5 (D. pagini, foi, texte etc.) Spațiat.

AERÁT, -Ă, aerați, -te, adj. 1. (Despre lichide, materiale granuloase etc.) Tratat prin introducere de aer1 (1). 2. (Despre cereale) Răcit prin introducere de aer1 (1) sub presiune sau prin vânturare cu lopeți. 3. (Livr.) (Despre texte) Care are o structură simplă; clar, limpede. 4. (Despre pagini scrise) Cu literele și rândurile spațiate; cu mult spațiu alb. – V. aera.

AERÁT, -Ă, aerați, -e, adj. 1. (Despre lichide, materiale granuloase etc.) Tratat prin introducere de aer1 (1). 2. (Despre cereale) Răcit prin introducere de aer1 (1) sub presiune sau prin vânturare cu lopeți. 3. (Livr.) (Despre texte) Care are o structură simplă; clar, limpede. 4. (Despre pagini scrise) Cu literele și rândurile spațiate; cu mult spațiu alb. [Pr.: a-e-] – V. aera.

AERÁT, -Ă, aerați, -te, adj. 1. (Despre lichide, materiale granuloase etc.) Tratat prin introducerea de aer. 2. (Despre cereale) Răcit prin introducere de aer sub presiune sau prin vânturare cu lopeți. – V. aera.

AERÁT, -Ă adj. 1. (Despre lichide, materiale granuloase etc.) Tratat prin introducere de aer. 2. (Despre cereale) Răcit cu ajutorul aerului, prin vânturare etc. 3. (Despre pagini) Spațiat. [< aera].

AERÁT, -Ă adj. 1. tratat prin introducere de aer. 2. (despre cereale) răcit cu ajutorul aerului, prin vânturare etc. 3. (despre un text) cu o structură simplă; (despre pagini) spațial. (< aera)

AERÁT ~ă (~i, ~e) 1) (despre lichide, materiale granuloase etc.) Care este tratat prin introducere de aer. 2) (despre pagini scrise) Care are spațiu alb. /v. a aera

aerá [At: DA ms / Pzi: ~rez / E: fr aérer] 1 vt (Înv) A aerisi. 2 vr (Înv) A-și face vânt. 3 vt A introduce aer1 (1) în masa unui lichid, a unui material granulos sau fluid. 4-5 vt A răci cerealele dintr-un siloz prin introducere de aer1 (1) sub presiune sau prin vânturare cu lopeți.

AERÁ, aerez, vb. I. Tranz. 1. A introduce aer1 (1) în masa unui lichid, a unui material granulos sau care este în formă de pastă fluidă. 2. A răci cerealele dintr-un siloz prin introducerea de aer1 (1) sub presiune sau prin vânturare cu lopeți. – Din fr. aérer.

AERÁ, aerez, vb. I. Tranz. 1. A introduce aer1 (1) în masa unui lichid, a unui material grunjos sau care este în formă de pastă fluidă. 2. A răci materialele dintr-un siloz prin introducerea de aer1 (1) sub presiune sau prin vânturare cu lopeți. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérer.

AERÁ, aerez, vb. I. Tranz. 1. A introduce aer în masa unui lichid, a unui material granulos sau care e în formă de pastă fluidă. 2. A răci cerealele dintr-un siloz prin introducerea de aer sub presiune sau prin vânturare cu lopeți. – Fr. aérer.

AERÁ vb. I. 1. tr. A aerisi. ♦ A zvânta, a expune la soare și la aer (lucruri, haine etc.). 2. refl. (rar) A-și face vânt. [< fr. aérer].

AERÁ vb. tr. 1. a introduce aer proaspăt într-un loc închis; a aerisi. 2. a expune la soare și la aer (lucruri, haine). (< fr. aérer)

A AERÁ ~éz tranz. (lichide sau materiale granulare) A trata cu aer (pentru a îmbunătăți callitatea sau pentru a păstra). [Sil. a-e-ra] /<fr. aérer

*aeréz v. tr. (fr. aérer). Aerisesc.

aerisésc v. tr. (ngr. aerizo, aor. aérisa). Primenesc aeru: a aerisi o odaĭe. Expun la aer, zvîntez: a aerisi haĭnele. – Și aerez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aerát adj. m., pl. aeráți; f. aerátă, pl. aeráte

aerát adj. m., pl. aeráți; f. sg. aerátă, pl. aeráte

aerá (a ~) vb., ind. prez. 3 aereáză

aerá vb., ind. prez. 1 sg. aeréz, 3 sg. și pl. aeréază

Intrare: aerat
aerat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aerat
  • aeratul
  • aeratu‑
  • aera
  • aerata
plural
  • aerați
  • aerații
  • aerate
  • aeratele
genitiv-dativ singular
  • aerat
  • aeratului
  • aerate
  • aeratei
plural
  • aerați
  • aeraților
  • aerate
  • aeratelor
vocativ singular
plural
Intrare: aera
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aera
  • aerare
  • aerat
  • aeratu‑
  • aerând
  • aerându‑
singular plural
  • aerea
  • aerați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aerez
(să)
  • aerez
  • aeram
  • aerai
  • aerasem
a II-a (tu)
  • aerezi
(să)
  • aerezi
  • aerai
  • aerași
  • aeraseși
a III-a (el, ea)
  • aerea
(să)
  • aereze
  • aera
  • aeră
  • aerase
plural I (noi)
  • aerăm
(să)
  • aerăm
  • aeram
  • aerarăm
  • aeraserăm
  • aerasem
a II-a (voi)
  • aerați
(să)
  • aerați
  • aerați
  • aerarăți
  • aeraserăți
  • aeraseți
a III-a (ei, ele)
  • aerea
(să)
  • aereze
  • aerau
  • aera
  • aeraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aerat

  • 1. (Despre lichide, materiale granuloase etc.) Tratat prin introducere de aer.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. (Despre cereale) Răcit prin introducere de aer sub presiune sau prin vânturare cu lopeți.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. livresc (Despre texte) Care are o structură simplă.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: clar limpede
  • 4. (Despre pagini scrise) Cu literele și rândurile spațiate; cu mult spațiu alb.
    surse: DEX '09 DN sinonime: spațiat

etimologie:

  • vezi aera
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

aera

  • 1. A introduce aer în masa unui lichid, a unui material granulos sau care este în formă de pastă fluidă.
    surse: DEX '09
  • 2. A răci cerealele dintr-un siloz prin introducerea de aer sub presiune sau prin vânturare cu lopeți.
    surse: DEX '09
  • 3. A introduce aer proaspăt într-un loc închis.
    surse: DN MDN '00 sinonime: aerisi
    • 3.1. A expune la soare și la aer (lucruri, haine etc.).
      surse: DN sinonime: zvânta
  • 4. reflexiv rar A-și face vânt.
    surse: DN

etimologie: