2 intrări

18 definiții

aeráre sf [At: DEX2 / Pl: ~rări / E: aera] 1 (înv) Aerisire. 2 Introducere de aer1 (1) într-un mediu lichid, granulos sau fluid. 3 Răcire a cerealelor din componența silozului cu ajutorul aerului.

AERÁRE, aerări, s. f. Acțiunea de a aera.V. aera.

AERÁRE, aerări, s. f. Acțiunea de a aera. [Pr.: a-e-] – V. aera.

AERÁRE s. f. Acțiunea de a aera.

aeráre s. f., g.-d. art. aerắrii

aeráre s. f., g.-d. art. aerării

AERÁRE s.f. Acțiunea de a aera; aerație. [< aera].

aerá [At: DA ms / Pzi: -rez / E: fr aérer] 1 vt (Înv) A aerisi. 2 vr (Înv) A-și face vânt. 3 vt A introduce aer1 (1) în masa unui lichid, a unui material granulos sau fluid. 4-5 vt A răci cerealele dintr-un siloz prin introducere de aer1 (1) sub presiune sau prin vânturare cu lopeți.

AERÁ, aerez, vb. I. Tranz. 1. A introduce aer1 (1) în masa unui lichid, a unui material granulos sau care este în formă de pastă fluidă. 2. A răci cerealele dintr-un siloz prin introducerea de aer1 (1) sub presiune sau prin vânturare cu lopeți. – Din fr. aérer.

AERÁ, aerez, vb. I. Tranz. 1. A introduce aer1 (1) în masa unui lichid, a unui material grunjos sau care este în formă de pastă fluidă. 2. A răci materialele dintr-un siloz prin introducerea de aer1 (1) sub presiune sau prin vânturare cu lopeți. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérer.

AERÁ, aerez, vb. I. Tranz. 1. A introduce aer în masa unui lichid, a unui material granulos sau care e în formă de pastă fluidă. 2. A răci cerealele dintr-un siloz prin introducerea de aer sub presiune sau prin vânturare cu lopeți. – Fr. aérer.

aerá (a ~) vb., ind. prez. 3 aereáză

aerá vb., ind. prez. 1 sg. aeréz, 3 sg. și pl. aeréază

AERÁ vb. I. 1. tr. A aerisi. ♦ A zvânta, a expune la soare și la aer (lucruri, haine etc.). 2. refl. (rar) A-și face vânt. [< fr. aérer].

AERÁ vb. tr. 1. a introduce aer proaspăt într-un loc închis; a aerisi. 2. a expune la soare și la aer (lucruri, haine). (< fr. aérer)

A AERÁ ~éz tranz. (lichide sau materiale granulare) A trata cu aer (pentru a îmbunătăți callitatea sau pentru a păstra). [Sil. a-e-ra] /<fr. aérer

*aeréz v. tr. (fr. aérer). Aerisesc.

aerisésc v. tr. (ngr. aerizo, aor. aérisa). Primenesc aeru: a aerisi o odaĭe. Expun la aer, zvîntez: a aerisi haĭnele. – Și aerez.

Intrare: aera
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) aera aerare aerat aerând singular plural
aerea aerați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) aerez (să) aerez aeram aerai aerasem
a II-a (tu) aerezi (să) aerezi aerai aerași aeraseși
a III-a (el, ea) aerea (să) aereze aera aeră aerase
plural I (noi) aerăm (să) aerăm aeram aerarăm aeraserăm, aerasem*
a II-a (voi) aerați (să) aerați aerați aerarăți aeraserăți, aeraseți*
a III-a (ei, ele) aerea (să) aereze aerau aera aeraseră
Intrare: aerare
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aerare aerarea
plural aerări aerările
genitiv-dativ singular aerări aerării
plural aerări aerărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)