9 definiții pentru aerație

AERÁȚIE, aerații, s. f. Ventilație și răcire a cerealelor aflate într-un siloz cu ajutorul aerului1 (1). – Din fr. aération.

AERÁȚIE, aerații, s. f. Ventilație și răcire a cerealelor aflate într-un siloz cu ajutorul aerului1 (1). [Pr.: a-e-] – Din fr. aération.

AERÁȚIE s. f. Ventilare. – Fr. aération.

aeráție (-ți-e) s. f., art. aeráția (-ți-a), g.-d. aeráții, art. aeráției

aeráție s. f. (sil. -ți-e), art. aeráția (sil. -ți-a), g.-d. art. aeráției; pl. aeráții

aeráție sf [At: DEX2 / Pl: -ii / E: fr aération] 1-3 Aerare (1-3).

AERÁȚIE s.f. Introducere de aer într-un mediu oarecare. ♦ Răcire a cerealelor depozitate într-un siloz cu ajutorul aerului. [< fr. aération].

AERÁȚIE s. f. 1. introducere de aer într-un mediu; aerare; ventilație. 2. răcire a cerealelor depozitate într-un siloz. (< fr. aération)

AERÁȚIE f. Răcire a cerealelor depozitate într-un siloz cu ajutorul aerului. /<fr. aération

Intrare: aerație
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aerație aerația
plural aerații aerațiile
genitiv-dativ singular aerații aerației
plural aerații aerațiilor
vocativ singular
plural