11 definiții pentru aera


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aerá [At: DA ms / Pzi: ~rez / E: fr aérer] 1 vt (Înv) A aerisi. 2 vr (Înv) A-și face vânt. 3 vt A introduce aer1 (1) în masa unui lichid, a unui material granulos sau fluid. 4-5 vt A răci cerealele dintr-un siloz prin introducere de aer1 (1) sub presiune sau prin vânturare cu lopeți.

AERÁ, aerez, vb. I. Tranz. 1. A introduce aer1 (1) în masa unui lichid, a unui material granulos sau care este în formă de pastă fluidă. 2. A răci cerealele dintr-un siloz prin introducerea de aer1 (1) sub presiune sau prin vânturare cu lopeți. – Din fr. aérer.

AERÁ, aerez, vb. I. Tranz. 1. A introduce aer1 (1) în masa unui lichid, a unui material grunjos sau care este în formă de pastă fluidă. 2. A răci materialele dintr-un siloz prin introducerea de aer1 (1) sub presiune sau prin vânturare cu lopeți. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérer.

AERÁ, aerez, vb. I. Tranz. 1. A introduce aer în masa unui lichid, a unui material granulos sau care e în formă de pastă fluidă. 2. A răci cerealele dintr-un siloz prin introducerea de aer sub presiune sau prin vânturare cu lopeți. – Fr. aérer.

AERÁ vb. I. 1. tr. A aerisi. ♦ A zvânta, a expune la soare și la aer (lucruri, haine etc.). 2. refl. (rar) A-și face vânt. [< fr. aérer].

AERÁ vb. tr. 1. a introduce aer proaspăt într-un loc închis; a aerisi. 2. a expune la soare și la aer (lucruri, haine). (< fr. aérer)

A AERÁ ~éz tranz. (lichide sau materiale granulare) A trata cu aer (pentru a îmbunătăți callitatea sau pentru a păstra). [Sil. a-e-ra] /<fr. aérer

*aeréz v. tr. (fr. aérer). Aerisesc.

aerisésc v. tr. (ngr. aerizo, aor. aérisa). Primenesc aeru: a aerisi o odaĭe. Expun la aer, zvîntez: a aerisi haĭnele. – Și aerez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aerá (a ~) vb., ind. prez. 3 aereáză

aerá vb., ind. prez. 1 sg. aeréz, 3 sg. și pl. aeréază

Intrare: aera
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aera
  • aerare
  • aerat
  • aeratu‑
  • aerând
  • aerându‑
singular plural
  • aerea
  • aerați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aerez
(să)
  • aerez
  • aeram
  • aerai
  • aerasem
a II-a (tu)
  • aerezi
(să)
  • aerezi
  • aerai
  • aerași
  • aeraseși
a III-a (el, ea)
  • aerea
(să)
  • aereze
  • aera
  • aeră
  • aerase
plural I (noi)
  • aerăm
(să)
  • aerăm
  • aeram
  • aerarăm
  • aeraserăm
  • aerasem
a II-a (voi)
  • aerați
(să)
  • aerați
  • aerați
  • aerarăți
  • aeraserăți
  • aeraseți
a III-a (ei, ele)
  • aerea
(să)
  • aereze
  • aerau
  • aera
  • aeraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aera

  • 1. A introduce aer în masa unui lichid, a unui material granulos sau care este în formă de pastă fluidă.
    surse: DEX '09
  • 2. A răci cerealele dintr-un siloz prin introducerea de aer sub presiune sau prin vânturare cu lopeți.
    surse: DEX '09
  • 3. A introduce aer proaspăt într-un loc închis.
    surse: DN MDN '00 sinonime: aerisi
    • 3.1. A expune la soare și la aer (lucruri, haine etc.).
      surse: DN sinonime: zvânta
  • 4. reflexiv rar A-și face vânt.
    surse: DN

etimologie: