9 definiții pentru advecție


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

advecție sf [At: DEX2 / Pl: ~ii / E: fr advection] (Liv) Mișcare a aerului atmosferic în direcție (aproape) orizontală.

ADVÉCȚIE, advecții, s. f. Mișcare a aerului dintr-o zonă în direcție orizontală sau aproape orizontală. – Din fr. advection.

ADVÉCȚIE, advecții, s. f. (Livr.) Mișcare a aerului atmosferic în direcție orizontală sau aproape orizontală. – Din fr. advection.

ADVÉCȚIE s. f. Mișcare (orizontală) a aerului atmosferic.

ADVÉCȚIE s.f. Mișcare de aer cu direcție orizontală. [Gen. -iei. / < fr. advection, cf. lat. advectio].

ADVÉCȚIE s. f. (met.) deplasare a unei mase de aer în sens orizontal. (< fr. advection, lat. advectio)

ADVÉCȚIE ~i f. Mișcare a aerului în plan orizontal. /<fr. advection, lat. advecto, ~onis


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

advécție (-ți-e) s. f., art. advécția (-ți-a), g.-d. art. advécției; pl. advécții, art. advécțiile (-ți-i-)

advécție s. f. (sil. -ți-e), art. advécția (sil. -ți-a), g.-d. art. advécției; pl. advécții, art. advécțiile (sil. -ți-i-)

Intrare: advecție
advecție substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • advecție
  • advecția
plural
  • advecții
  • advecțiile
genitiv-dativ singular
  • advecții
  • advecției
plural
  • advecții
  • advecțiilor
vocativ singular
plural

advecție

  • 1. Mișcare a aerului dintr-o zonă în direcție orizontală sau aproape orizontală.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: