Definiția cu ID-ul 963676:


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ADUNARE. Subst. Adunare, întrunire, reuniune, reunire, întîlnire. Ședință, adunare, consfătuire. Șezătoare, clacă. Sfat, sobor (înv.), conclav, conciliu, conciliabul, consiliu, sfatul bătrînilor, parlament. Conferință; colocviu; dezbatere; masă rotundă; reuniune literară; șezătoare literară, cenaclu. Serată, soarea (franțuzism înv.); recepție, banchet, cocteil. Mulțime, grup, grupare, ceată. Adj. Sinodal, sinodicesc (înv.), sinodic. Vb. A se aduna, a se întruni, a se reuni, a se strînge laolaltă, a se întîlni, a ține adunare, a organiza o întrunire, a convoca o adunare (o ședință); a se consfătui, a se sfătui, a sta la sfat, a delibera, a dezbate; a soborî (rar); a divăni (pop.). A participa la întrunire, a lua parte la ședință. V. conducere, grămadă, grup, mulțime, unire, uniune.