8 definiții pentru adulmecător

adulmecătór, -oáre a [At: CANTEMIR, ap. HEM 385 / V: (îvr) -iu / PI: -i, -oare / E: adulmeca + -tor] 1 (Rar) Care adulmecă. 2 (D. câini) Cu miros fin.

ADULMECĂTÓR, -OÁRE, adulmecători, -oare, adj. (Rar) Care adulmecă; (despre câini) cu miros fin. – Adulmeca + suf. -ător.

ADULMECĂTÓR, -OÁRE, adulmecători, -oare, adj. (Rar) Care adulmecă; (despre câini) cu miros fin. – Adulmeca + suf. -ător.

ADULMECĂTÓR, -OÁRE, adulmecători, -oare, adj. (Rar) Care adulmecă. Cîinii lor atîta sînt de adulmecători, încît niciodată nu i-a înșelat. SEVASTOS, N. 37.

ADULMECĂTÓR, -OÁRE, adulmecători, -oare, adj. (Rar) Care adulmecă; (despre câini) cu miros fin, ager. – Din adulmeca + suf. -(ă)tor.

adulmecătór (rar) adj. m., pl. adulmecătóri; f. sg. și pl. adulmecătoáre

adulmecătór adj. m., pl. adulmecătóri; f. sg. și pl. adulmecătoáre

Intrare: adulmecător
adulmecător adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular adulmecător adulmecătorul adulmecătoare adulmecătoarea
plural adulmecători adulmecătorii adulmecătoare adulmecătoarele
genitiv-dativ singular adulmecător adulmecătorului adulmecătoare adulmecătoarei
plural adulmecători adulmecătorilor adulmecătoare adulmecătoarelor
vocativ singular
plural