2 intrări

12 definiții

adulatór, -oáre smf a [At: DEX2 / PI: -i, -oare / E: fr adulateur, it adulatore, lat adulator, -oris] 1-6 (Persoană) care adulează (1-3).

ADULATÓR, -OÁRE, adulatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care adulează; lingușitor. – Din fr. adulateur, lat. adulator.

ADULATÓR, -OÁRE, adulatori, -oare, adj. s. m. și f. (Persoană) care adulează; lingușitor. – Din fr. adulateur, lat. adulator.

ADULATÓR, -OÁRE, adulatori, -oare, adj. (Rar) Care adulează. Vorbe adulatoare. ◊ (Substantivat) Persoană care adulează. Această judecată e judecata poporului, judecata adevărului și a istoriei, care va spulbera întreaga legendă... alcătuită de cîțiva panegiriști și adulatori plătiți. LIT. ANTIMONARHICĂ 144.

ADULATÓR, -OÁRE, adulatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care adulează. – Fr. adulateur (lat. lit. adulator).

adulatór adj. m., s. m., pl. adulatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. adulatoáre

adulatór adj. m., s. m., pl. adulatóri; f. sg. și pl. adulatoáre

ADULATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. Lingușitor. [Cf. fr. adulateur].

ADULATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. lingușitor. (< fr. adulateur)

ADULATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival (despre persoane și despre manifestările lor) Care adulează pe cineva; lingușitor. /<fr. adulateur, lat. adulator

*adulatór, -oáre s. și adj. (lat. adulator). Lingușitor.

Intrare: adulator (adj.)
adulator adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular adulator adulatorul adulatoare adulatoarea
plural adulatori adulatorii adulatoare adulatoarele
genitiv-dativ singular adulator adulatorului adulatoare adulatoarei
plural adulatori adulatorilor adulatoare adulatoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: adulator (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular adulator adulatorul
plural adulatori adulatorii
genitiv-dativ singular adulator adulatorului
plural adulatori adulatorilor
vocativ singular
plural