2 intrări
12 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ADULATÓR, -OÁRE, adulatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care adulează; lingușitor. – Din fr. adulateur, lat. adulator.
adulator, ~oare smf, a [At: DEX2 / Pl: ~i, ~oare / E: fr adulateur, it adulatore, lat adulator, -oris] 1-6 (Persoană) care adulează (1-3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ADULATÓR, -OÁRE, adulatori, -oare, adj. s. m. și f. (Persoană) care adulează; lingușitor. – Din fr. adulateur, lat. adulator.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ADULATÓR, -OÁRE, adulatori, -oare, adj. (Rar) Care adulează. Vorbe adulatoare. ◊ (Substantivat) Persoană care adulează. Această judecată e judecata poporului, judecata adevărului și a istoriei, care va spulbera întreaga legendă... alcătuită de cîțiva panegiriști și adulatori plătiți. LIT. ANTIMONARHICĂ 144.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ADULATÓR, -OÁRE, adulatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care adulează. – Fr. adulateur (lat. lit. adulator).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ADULATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. Lingușitor. [Cf. fr. adulateur].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ADULATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. lingușitor. (< fr. adulateur)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ADULATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival (despre persoane și despre manifestările lor) Care adulează pe cineva; lingușitor. /<fr. adulateur, lat. adulator
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adulator m. lingușitor josnic.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*adulatór, -oáre s. și adj. (lat. adulator). Lingușitor.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
adulatór adj. m., s. m., pl. adulatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. adulatoáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
adulatór adj. m., s. m., pl. adulatóri; f. sg. și pl. adulatoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
adulator, -oare adulatoare adulator (2)
- 1. (Persoană) care adulează.exemple
- Vorbe adulatoare.surse: DLRLC
- Această judecată e judecata poporului, judecata adevărului și a istoriei, care va spulbera întreaga legendă... alcătuită de cîțiva panegiriști și adulatori plătiți. LIT. ANTIMONARHICĂ 144.surse: DLRLC
-
etimologie:
- limba franceză adulateursurse: DEX '09 DEX '98 DN
- limba latină adulatorsurse: DEX '98 DEX '09