opțiuni

2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

adulator, ~oare smf, a [At: DEX2 / Pl: ~i, ~oare / E: fr adulateur, it adulatore, lat adulator, -oris] 1-6 (Persoană) care adulează (1-3).

ADULATÓR, -OÁRE, adulatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care adulează; lingușitor. – Din fr. adulateur, lat. adulator.

ADULATÓR, -OÁRE, adulatori, -oare, adj. s. m. și f. (Persoană) care adulează; lingușitor. – Din fr. adulateur, lat. adulator.

ADULATÓR, -OÁRE, adulatori, -oare, adj. (Rar) Care adulează. Vorbe adulatoare. ◊ (Substantivat) Persoană care adulează. Această judecată e judecata poporului, judecata adevărului și a istoriei, care va spulbera întreaga legendă... alcătuită de cîțiva panegiriști și adulatori plătiți. LIT. ANTIMONARHICĂ 144.

ADULATÓR, -OÁRE, adulatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care adulează. – Fr. adulateur (lat. lit. adulator).

ADULATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. Lingușitor. [Cf. fr. adulateur].

ADULATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. lingușitor. (< fr. adulateur)

ADULATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival (despre persoane și despre manifestările lor) Care adulează pe cineva; lingușitor. /<fr. adulateur, lat. adulator

adulator m. lingușitor josnic.

*adulatór, -oáre s. și adj. (lat. adulator). Lingușitor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

adulatór adj. m., s. m., pl. adulatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. adulatoáre

adulatór adj. m., s. m., pl. adulatóri; f. sg. și pl. adulatoáre

Intrare: adulator (adj.)
adulator1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adulator
  • adulatorul
  • adulatoru‑
  • adulatoare
  • adulatoarea
plural
  • adulatori
  • adulatorii
  • adulatoare
  • adulatoarele
genitiv-dativ singular
  • adulator
  • adulatorului
  • adulatoare
  • adulatoarei
plural
  • adulatori
  • adulatorilor
  • adulatoare
  • adulatoarelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: adulator (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adulator
  • adulatorul
  • adulatoru‑
plural
  • adulatori
  • adulatorii
genitiv-dativ singular
  • adulator
  • adulatorului
plural
  • adulatori
  • adulatorilor
vocativ singular
  • adulatorule
plural
  • adulatorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

adulator, -oare adulatoare adulator (2)

  • 1. (Persoană) care adulează.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: lingușitor 2 exemple
    exemple
    • Vorbe adulatoare.
      surse: DLRLC
    • Această judecată e judecata poporului, judecata adevărului și a istoriei, care va spulbera întreaga legendă... alcătuită de cîțiva panegiriști și adulatori plătiți. LIT. ANTIMONARHICĂ 144.
      surse: DLRLC

etimologie: