12 definiții pentru adula

adulá vt [At: TEODOREANU, L. 428 / Pzi: -léz / E: fr aduler, it adulare, lat adulor, -ori] 1 A manifesta admirație (deosebită) pentru cineva. 2 (Psi) A flata pe cineva. 3 A linguși.

ADULÁ, adulez, vb. I. Tranz. A linguși, a flata pe cineva (în chip servil). – Din fr. aduler, lat. adulari.

ADULÁ, adulez, vb. I. Tranz. A linguși, a flata pe cineva (în chip servil). – Din fr. aduler, lat. adulari.

ADULÁ, adulez, vb. I. Tranz. (Rar) A linguși pe cineva în chip josnic (din interes). Curtenii adulau pe monarh.

ADULÁ, adulez, vb. I. Tranz. A linguși pe cineva în chip josnic (din interes). – Fr. aduler (lat. lit. adulari).

adulá (a ~) vb., ind. prez. 3 aduleáză

adulá vb., ind. prez. 1 sg. aduléz, 3 sg. și pl. aduleáză

ADULÁ vb. I. tr. A linguși, a flata în chip josnic, servil pe cineva. [< fr. aduler, cf. lat. adulari].

ADULÁ vb. tr. a linguși, a flata în chip servil. (< fr. aduler, lat. adulari)

A ADULÁ ~éz tranz. (persoane) A lăuda în mod exagerat (pentru a căpăta o favoare); a măguli; a linguși; a flata. /<fr. aduler, lat. adulari

ADULÁRE, adulări, s. f. Acțiunea de a adula; lingușire josnică.

*aduléz v. tr. (lat. adúlor, -ári). Lingușesc.

Intrare: adula
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) adula adulare adulat adulând singular plural
adulea adulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) adulez (să) adulez adulam adulai adulasem
a II-a (tu) adulezi (să) adulezi adulai adulași adulaseși
a III-a (el, ea) adulea (să) aduleze adula adulă adulase
plural I (noi) adulăm (să) adulăm adulam adularăm adulaserăm, adulasem*
a II-a (voi) adulați (să) adulați adulați adularăți adulaserăți, adulaseți*
a III-a (ei, ele) adulea (să) aduleze adulau adula adulaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)