10 definiții pentru adstrat

adstrát sn [At: DN3 / Pl: ~uri/ E: fr adstrat] (Lin) Totalitatea elementelor străine care se adaugă unui idiom deja constituit.

ADSTRÁT, adstraturi, s. n. (Lingv.) Totalitatea elementelor străine care se adaugă unui idiom după constituirea lui. – Din fr. adstrat.

ADSTRÁT s. n. (Lingv.) Totalitatea elementelor străine care se adaugă unui idiom după constituirea lui. – Din fr. adstrat.

adstrát s. n., pl. adstráturi

adstrát s. n., pl. adstráturi

ADSTRÁT s.n. Totalitatea elementelor dintr-o limbă străină care pătrund în cazul interferenței lingvistice și se adaugă unui idiom după constituirea lui, ca rezultat al unor influențe străine. [< fr. adstrat, cf. germ. Adstrat < lat. adstratus – așezat lângă].

ADSTRÁT s. n. totalitatea elementelor dintr-o limbă străină care se adaugă unui idiom după constituirea lui, ca rezultat al interferenței lingvistice. (< fr. adstrat)

ADSTRÁT ~uri n. Totalitate a elementelor dintr-o limbă străină care se adaugă unui idiom după constituirea lui. /<fr. adstrat, germ. Adstrat


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ADSTRÁT s. n. (< fr. adstrat, cf. germ. Adstrat < lat. adstratus „așezat lângă”): totalitatea elementelor lingvistice care se adaugă unui idiom după constituirea lui, ca rezultat al unor influențe străine; influența lingvistică a unui popor coabitant, care nu renunță la idiomul său (cum este basca alături de spaniolă sau greaca alături de italiana meridională).

ADSTRAT Ansamblu al elementelor pătrunse, pe diverse căi, într-o limbă, după constituirea acesteia ca idiom* distinct. Prezența unor asemenea elemente este explicabilă fie prin vecinătatea geografică a unor populații care vorbesc limbi diferite, fie prin împrejurări de ordin istorico-politic, fie prin contacte culturale. Spre deosebire de superstrat*, care joacă un anumit rol în definitivarea structurii de ansamblu a unei limbi, elementele de adstrat produc îndeosebi schimbări de ordin cantitativ, îmbogățind lexicul limbii, precum și inventarul mijloacelor sale derivative (prefixe, sufixe). Sunt posibile însă și modificări semantice, unele dintre ele datorate calcului*. În română, adstratul este reprezentat de elemente împrumutate din pecenegă, cumană, tătară, turcă, maghiară, limbile slave învecinate, greaca bizantină și neogreacă, germană, engleză etc. Un loc aparte îl ocupă elementele latino-romanice, a căror pătrundere masivă, începând cu a doua jumătate a sec. al XVIII-lea, a determinat intrarea în desuetudine a unor împrumuturi mai vechi și consolidarea trăsăturilor romanice originare. • Termenul este folosit mai ales în lingvistica romanică, uneori ca sinonim al lui superstrat; întrucât nu oferă posibilitatea unor generalizări semnificative, apare relativ rar. Vezi și CONTACT (LINGVISTIC); INFLUENȚĂ; ÎMPRUMUT; SUBSTRAT; SUPERSTRAT. L.I.R.

Intrare: adstrat
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular adstrat adstratul
plural adstraturi adstraturile
genitiv-dativ singular adstrat adstratului
plural adstraturi adstraturilor
vocativ singular
plural