14 definiții pentru adoptiv

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ADOPTÍV, -Ă, adoptivi, -e, adj. (Despre copii) Primit în familie cu drepturi și obligații de copil propriu; (despre părinți) care a adoptat un copil. – Din fr. adoptif, lat. adoptivus.

adoptiv, ~ă a [At: BĂLCESCU, M.V. 7 / Pl: ~i, ~e / E: lat adoptivus, fr adoptif] 1 (D. copil) Primit în familie cu drepturi și obligații de copil propriu. 2 (D. părinți) Care a adoptat un copil. 3 (Mpl; îs) Părinți ~ i Părinți care înfiază un copil.

ADOPTÍV, -Ă, adoptivi, -e, adj. (Despre copii) Primit în familie cu drepturi și obligații de copil propriu; (despre părinții) care au adoptat un copil. – Din fr. adoptif, lat. adoptivus.

ADOPTÍV, -Ă, adoptivi, -e, adj. (Despre copii) Primit în familie cu drepturi și obligații de copil propriu. V. înfiat. ♦ (Despre părinți) Care a adoptat un copil străin. Tată adoptiv.Fig. Patrie adoptivă.

ADOPTÍV, -Ă, adoptivi, -e, adj. (Despre copii) Primit în familie cu drepturi și obligații de copil propriu; (despre părinți) care a adoptat un copil străin. – Fr. adoptif (lat. lit. adoptivus).

ADOPTÍV, -Ă adj. (Despre copii) Înfiat. ♦ (Despre părinți; despre patrie) Dobândit prin adopție. [Cf. lat. adoptivus, fr. adoptif].

ADOPTÍV, -Ă adj. (despre copii) primit în familie cu drepturi și obligații de copil propriu; înfiat. ◊ (despre părinți) dobândit prin adopție. (< fr. adoptif, lat. adoptivus)

ADOPTÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care a fost înfiat. Copil ~. 2) Care a înfiat un copil. Părinți ~i. /<fr. adoptif, lat. adoptivus

adoptiv a. 1. care a adoptat: părinte adoptiv; 2. care a fost adoptat: fiu adoptiv.

*adoptív, -ă adj. (lat. adoptivus). Relativ la adopțiune: fiŭ, tată adoptiv.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

adoptiv adj. m., pl. adoptivi; f. adoptivă, pl. adoptive

adoptív adj. m. (sil. mf. ad-), pl. adoptívi; f. sg. adoptívă, pl. adoptíve

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ADOPTÍV adj. 1. înfiat. 2. v. vitreg. 3. spiritual, sufletesc. (Ei sunt părinții mei ~.)

ADOPTIV adj. 1. (JUR.) înfiat. (Copil ~.) 2. vitreg. (Tată ~.) 3. spiritual, sufletesc. (Ei sînt părinții mei ~.)

Intrare: adoptiv
adoptiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adoptiv
  • adoptivul
  • adoptivu‑
  • adopti
  • adoptiva
plural
  • adoptivi
  • adoptivii
  • adoptive
  • adoptivele
genitiv-dativ singular
  • adoptiv
  • adoptivului
  • adoptive
  • adoptivei
plural
  • adoptivi
  • adoptivilor
  • adoptive
  • adoptivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

adoptiv, adoptiadjectiv

  • 1. (Despre copii) Primit în familie cu drepturi și obligații de copil propriu. DEX '09 MDA2 DLRLC
    sinonime: înfiat
  • 2. (Despre părinți) Care a adoptat un copil. DEX '09 MDA2 DN
    • format_quote Tată adoptiv. DLRLC
    • format_quote figurat Patrie adoptivă. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.