11 definiții pentru adonic

adónic an [At: DA ms/ PI: -ice/ E: fr adonique] (Îs) Vers ~ Vers format dintr-un dactil și un spondeu sau troheu, folosit în versificația greacă și latină.

ADÓNIC, adonice, adj. (În sintagma) Vers adonic = vers format dintr-un dactil și un spondeu sau un troheu, folosit în versificația greacă și latină. – Din fr. adonique.

ADÓNIC, adonice, adj. (În sintagma) Vers adonic = vers format dintr-un dactil și un spondeu sau un troheu, folosit în versificația greacă și latină. – Din fr. adonique.

ADÓNIC adj. (Numai în expr.) Vers adonic = vers format dintr-un dactil și un spondeu sau troheu, folosit în versificația greacă și latină.

ADÓNIC, adonice, adj. n. (În expr.) Vers adonic = vers format dintr-un dactil și un spondeu sau un troheu, folosit în versificația greacă și latină. – Fr. adonique (< gr.).

adónic (vers ~) adj. m.; pl. f. adónice

adónic adj. n., pl. adónice

ADÓNIC adj.n. Vers adonic = vers alcătuit dintr-un dactil și un spondeu sau troheu. [< fr. adonique, cf. lat. (versus) adonius].

ADÓNIC adj. vers ~ = vers greco-latin care încheia strofa safică, dintr-un dactil și un spondeu (sau troheu). (< fr. adonique)

adonic a. vers latin compus dintr´un dactil și un spondeu: el ar frânge ’n vers adonic limba lui ca și Horațiu EM.

*adónic, -ă adj. (lat. vérsus adónius). Metr. Vers adonic, vers latin orĭ grecesc compus dintr'un dáctil și un spondeŭ saŭ troheŭ.

Intrare: adonic
adonic adjectiv
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular adonic adonicul
plural adonice adonicele
genitiv-dativ singular adonic adonicului
plural adonice adonicelor
vocativ singular
plural