7 definiții pentru admitanță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

admitánță sf [At: DN3 / Pl: ~țe / E: fr admittance] (Elt) Mărime inversă impedanței unui circuit electric alternativ egală cu câtul dintre valoarea efectivă a curentului electric absorbit și valoarea efectivă a tensiunii de alimentare.

ADMITÁNȚĂ, admitanțe, s. f. Mărime caracteristică unui circuit de curent electric alternativ, egală cu inversul impedanței. – Din fr. admittance.

ADMITÁNȚĂ, admitanțe, s. f. Nume dat fenomenului invers impedanței și definit ca mărime caracteristică unui circuit de curent electric alternativ, egală cu câtul dintre valoarea efectivă a curentului electric absorbit și valoarea efectivă a tensiunii de alimentare. – Din fr. admittance.

ADMITÁNȚĂ s.f. (Electr.) Mărime egală cu inversul impedanței unui circuit. [< fr. admittance].

ADMITÁNȚĂ s. f. mărime inversă impedanței unui circuit electric de curent alternativ. (< fr., engl. admittance)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

admitánță s. f., g.-d. art. admitánței; pl. admitánțe

admitánță s. f., g.-d. art. admitánței; pl. admitánțe

Intrare: admitanță
admitanță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • admitanță
  • admitanța
plural
  • admitanțe
  • admitanțele
genitiv-dativ singular
  • admitanțe
  • admitanței
plural
  • admitanțe
  • admitanțelor
vocativ singular
plural

admitanță

  • 1. Mărime caracteristică unui circuit de curent electric alternativ, egală cu inversul impedanței.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: