12 definiții pentru admirativ

admiratív, -ă [At: DA ms / PI: -i, -el E: fr admiratif, lat admirativus] 1 a Care exprimă admirație. 2 a Care arată admirație. 3 av Cu admirație.

ADMIRATÍV, -Ă, admirativi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care exprimă, care arată admirație. – Din fr. admiratif, lat. admirativus.

ADMIRATÍV, -Ă, admirativi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care exprimă, care arată admirație. – Din fr. admiratif, lat. admirativus.

ADMIRATÍV, -Ă, admirativi, -e, adj. Care exprimă, care arată admirație. Expresii admirative. ◊ (Adverbial) Privește admirativ.

ADMIRATÍV, -Ă, admirativi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care exprimă, care arată admirație. – Fr. admiratif (lat. lit. admirativus).

admiratív adj. m., pl. admiratívi; f. admiratívă, pl. admiratíve

admiratív adj. m., pl. admiratívi; f. sg. admiratívă, pl. admiratíve

ADMIRATÍV, -Ă adj. (adesea adv.) Cu admirație. [Cf. fr. admiratif, lat. admirativus].

ADMIRATÍV, -Ă adj. (și adv.) cu admirație. (< fr. admiratif, lat. admirativus)

ADMIRATÍV ~ă (~i, ~e) și adverbial Care exprimă admirație. /<fr. admiratif, lat. admirativus

admirativ a. care exprimă admirațiune: gest admirativ.

*admiratív, -ă adj. (lat. admirativus). Care arată admirațiunea: gest admirativ.

Intrare: admirativ
admirativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular admirativ admirativul admirati admirativa
plural admirativi admirativii admirative admirativele
genitiv-dativ singular admirativ admirativului admirative admirativei
plural admirativi admirativilor admirative admirativelor
vocativ singular
plural