3 intrări
19 definiții
din care- explicative (13)
- morfologice (3)
- relaționale (1)
- etimologice (1)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
admirat1 sn [At: DA ms / E: admira] (Înv) Admirare.
admirat2, ~ă a [At: ALEXANDRESCU, M. 27 / Pl: ~ați, ~e / E: admira] Care este privit cu admirație.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*ADMIRAT sbst. Faptul de a admira.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ADMIRA, admir, vb. I. Tranz. A privi ceva sau pe cineva cu un sentiment de încântare, de stimă etc. – Din fr. admirer, lat. admirari.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ADMIRA, admir, vb. I. Tranz. A privi ceva sau pe cineva cu un sentiment de încântare, de stimă etc. – Din fr. admirer, lat. admirari.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
admira vtr [At: NEGRUZZI, S. II, 144 / Pzi: admir / E: fr admirer, lat admirare] 1-2 A (se) privi cu un sentiment de încântare, stimă, plăcere etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*ADMIRA (-mir) vb. tr. 1 A privi ceva cu o mirare amestecată cu plăcere, a fi adînc mișcat de frumusețea ce se înfățișează ochilor sau de însușirile deosebite ale unui lucru, a slăvi măreția unui fapt: am admirat frumusețea neîntrecută a acestor lucruri ¶ 2 A fi uimit de ceva, a i se părea ciudat (vorb. de fapte nevrednice): admir îndrăzneala acestor oameni fără conștiință [fr. < Iat.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ADMIRA, admir, vb. I. Tranz. A privi cu un sentiment de încîntare. Cînd vedea că admir monograma aurită din colț, rîdea iluminată de plăcere. CAMIL PETRESCU, U. N. 46. Lui Gogu îi plăcea să fie admirat. REBREANU, R. I 179. Admiri tu natura, a ei armonie? ALEXANDRESCU, M. 83.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ADMIRA, admir, vb. I. Tranz. A privi ceva sau pe cineva cu un sentiment de încîntare, de stimă etc. – Fr. admirer (lat. lit. admirari).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ADMIRA vb. I. tr. A privi, a prețui cu sentimente de încîntare, de mirare și plăcere. [P.i. admir. / < fr. admirer, cf. lat. admirari].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ADMIRA vb. tr. a privi, a prețui cu sentimente de încântare, de mirare și plăcere. (< fr. admirer, lat. admirare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A ADMIRA admir tranz. A privi cu multă plăcere și bucurie. ~ natura. /<fr. admirer, lat. admirari
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
admirà v. a privi cu o mirare amestecată cu plăcere (ceva frumos sau rar).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*admír, a -á v. tr. (lat. admiror, – rári). Privesc cu mirare, plăcere și stimă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
admira (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. admir, 3 admiră; conj. prez. 1 sg. să admir, 3 să admire
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
admira (a ~) vb., ind. prez. 3 admiră
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
admira vb., ind. prez. 1 sg. admir, 3 sg. și pl. admiră
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
A admira ≠ a disprețui, a detesta, a nesocoti
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
admira (-r, -at), vb. – A privi ceva sau pe cineva cu un sentiment de admirație. < Fr. admirer. – Der. (din fr.) admirabil, adj.; admirativ, adj.; admirație, s. f.; admirator, adj.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
Un sot trouve toujours un plus sot qui l’admire (fr. „Un prost găsește totdeauna pe unul mai prost care să-l admire”) – Boileau, Arta poetică (cînt. I, vers. 232). Pasajul se referă la autorii proști care sînt admirați de curteni încă mai neghiobi. LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT1) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
admirat, admiratăadjectiv
- 1. Care este privit cu admirație. MDA2
etimologie:
- admira MDA2
admiratsubstantiv neutru
- 1. Admirare. MDA2sinonime: admirare
etimologie:
- admira MDA2
admira, admirverb
- 1. A privi ceva sau pe cineva cu un sentiment de încântare, de stimă etc. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
- Cînd vedea că admir monograma aurită din colț, rîdea iluminată de plăcere. CAMIL PETRESCU, U. N. 46. DLRLC
- Lui Gogu îi plăcea să fie admirat. REBREANU, R. I 179. DLRLC
- Admiri tu natura, a ei armonie? ALEXANDRESCU, M. 83. DLRLC
-
etimologie:
- admirer DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
- admirari DEX '09 MDA2 DEX '98 DN