3 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

admirat1 sn [At: DA ms / E: admira] (Înv) Admirare.

admirat2, ~ă a [At: ALEXANDRESCU, M. 27 / Pl: ~ați, ~e / E: admira] Care este privit cu admirație.

*ADMIRAT sbst. Faptul de a admira.

ADMIRA, admir, vb. I. Tranz. A privi ceva sau pe cineva cu un sentiment de încântare, de stimă etc. – Din fr. admirer, lat. admirari.

ADMIRA, admir, vb. I. Tranz. A privi ceva sau pe cineva cu un sentiment de încântare, de stimă etc. – Din fr. admirer, lat. admirari.

admira vtr [At: NEGRUZZI, S. II, 144 / Pzi: admir / E: fr admirer, lat admirare] 1-2 A (se) privi cu un sentiment de încântare, stimă, plăcere etc.

*ADMIRA (-mir) vb. tr. 1 A privi ceva cu o mirare amestecată cu plăcere, a fi adînc mișcat de frumusețea ce se înfățișează ochilor sau de însușirile deosebite ale unui lucru, a slăvi măreția unui fapt: am admirat frumusețea neîntrecută a acestor lucruri 2 A fi uimit de ceva, a i se părea ciudat (vorb. de fapte nevrednice): admir îndrăzneala acestor oameni fără conștiință [fr. < Iat.].

ADMIRA, admir, vb. I. Tranz. A privi cu un sentiment de încîntare. Cînd vedea că admir monograma aurită din colț, rîdea iluminată de plăcere. CAMIL PETRESCU, U. N. 46. Lui Gogu îi plăcea să fie admirat. REBREANU, R. I 179. Admiri tu natura, a ei armonie? ALEXANDRESCU, M. 83.

ADMIRA, admir, vb. I. Tranz. A privi ceva sau pe cineva cu un sentiment de încîntare, de stimă etc. – Fr. admirer (lat. lit. admirari).

ADMIRA vb. I. tr. A privi, a prețui cu sentimente de încîntare, de mirare și plăcere. [P.i. admir. / < fr. admirer, cf. lat. admirari].

ADMIRA vb. tr. a privi, a prețui cu sentimente de încântare, de mirare și plăcere. (< fr. admirer, lat. admirare)

A ADMIRA admir tranz. A privi cu multă plăcere și bucurie. ~ natura. /<fr. admirer, lat. admirari

admirà v. a privi cu o mirare amestecată cu plăcere (ceva frumos sau rar).

*admír, a v. tr. (lat. admiror, – rári). Privesc cu mirare, plăcere și stimă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

admira (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. admir, 3 admi; conj. prez. 1 sg. să admir, 3 să admire

admira (a ~) vb., ind. prez. 3 admi

admira vb., ind. prez. 1 sg. admir, 3 sg. și pl. admi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

A admira ≠ a disprețui, a detesta, a nesocoti

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

admira (-r, -at), vb. – A privi ceva sau pe cineva cu un sentiment de admirație. < Fr. admirer.Der. (din fr.) admirabil, adj.; admirativ, adj.; admirație, s. f.; admirator, adj.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Un sot trouve toujours un plus sot qui l’admire (fr. „Un prost găsește totdeauna pe unul mai prost care să-l admire”) – Boileau, Arta poetică (cînt. I, vers. 232). Pasajul se referă la autorii proști care sînt admirați de curteni încă mai neghiobi. LIT.

Intrare: admirat (adj.)
admirat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • admirat
  • admiratul
  • admiratu‑
  • admira
  • admirata
plural
  • admirați
  • admirații
  • admirate
  • admiratele
genitiv-dativ singular
  • admirat
  • admiratului
  • admirate
  • admiratei
plural
  • admirați
  • admiraților
  • admirate
  • admiratelor
vocativ singular
plural
Intrare: admirat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • admirat
  • admiratul
  • admiratu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • admirat
  • admiratului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: admira
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • admira
  • admirare
  • admirat
  • admiratu‑
  • admirând
  • admirându‑
singular plural
  • admi
  • admirați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • admir
(să)
  • admir
  • admiram
  • admirai
  • admirasem
a II-a (tu)
  • admiri
(să)
  • admiri
  • admirai
  • admirași
  • admiraseși
a III-a (el, ea)
  • admi
(să)
  • admire
  • admira
  • admiră
  • admirase
plural I (noi)
  • admirăm
(să)
  • admirăm
  • admiram
  • admirarăm
  • admiraserăm
  • admirasem
a II-a (voi)
  • admirați
(să)
  • admirați
  • admirați
  • admirarăți
  • admiraserăți
  • admiraseți
a III-a (ei, ele)
  • admi
(să)
  • admire
  • admirau
  • admira
  • admiraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

admirat, admiraadjectiv

  • 1. Care este privit cu admirație. MDA2
etimologie:
  • admira MDA2

admiratsubstantiv neutru

etimologie:
  • admira MDA2

admira, admirverb

  • 1. A privi ceva sau pe cineva cu un sentiment de încântare, de stimă etc. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Cînd vedea că admir monograma aurită din colț, rîdea iluminată de plăcere. CAMIL PETRESCU, U. N. 46. DLRLC
    • format_quote Lui Gogu îi plăcea să fie admirat. REBREANU, R. I 179. DLRLC
    • format_quote Admiri tu natura, a ei armonie? ALEXANDRESCU, M. 83. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.