2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

admirat2, ~ă a [At: ALEXANDRESCU, M. 27 / Pl: ~ați, ~e / E: admira] Care este privit cu admirație.

admirát1 sn [At: DA ms / E: admira] (Înv) Admirare.

admira vtr [At: NEGRUZZI, S. II, 144 / Pzi: admir / E: fr admirer, lat admirare] 1-2 A (se) privi cu un sentiment de încântare, stimă, plăcere etc.

ADMIRÁ, admír, vb. I. Tranz. A privi ceva sau pe cineva cu un sentiment de încântare, de stimă etc. – Din fr. admirer, lat. admirari.

ADMIRÁ, admír, vb. I. Tranz. A privi ceva sau pe cineva cu un sentiment de încântare, de stimă etc. – Din fr. admirer, lat. admirari.

ADMIRÁ, admír, vb. I. Tranz. A privi cu un sentiment de încîntare. Cînd vedea că admir monograma aurită din colț, rîdea iluminată de plăcere. CAMIL PETRESCU, U. N. 46. Lui Gogu îi plăcea să fie admirat. REBREANU, R. I 179. Admiri tu natura, a ei armonie? ALEXANDRESCU, M. 83.

ADMIRÁ, admír, vb. I. Tranz. A privi ceva sau pe cineva cu un sentiment de încântare, de stimă etc. – Fr. admirer (lat. lit. admirari).

ADMIRÁ vb. I. tr. A privi, a prețui cu sentimente de încântare, de mirare și plăcere. [P.i. admir. / < fr. admirer, cf. lat. admirari].

ADMIRÁ vb. tr. a privi, a prețui cu sentimente de încântare, de mirare și plăcere. (< fr. admirer, lat. admirare)

A ADMIRÁ admír tranz. A privi cu multă plăcere și bucurie. ~ natura. /<fr. admirer, lat. admirari

admirà v. a privi cu o mirare amestecată cu plăcere (ceva frumos sau rar).

*admír, a v. tr. (lat. admiror, – rári). Privesc cu mirare, plăcere și stimă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

admirá (a ~) vb., ind. prez. 3 admíră

admirá vb., ind. prez. 1 sg. admír, 3 sg. și pl. admíră


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

A admira ≠ a disprețui, a detesta, a nesocoti


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

admirá (-r, -át), vb. – A privi ceva sau pe cineva cu un sentiment de admirație. < Fr. admirer.Der. (din fr.) admirabil, adj.; admirativ, adj.; admirație, s. f.; admirator, adj.

Intrare: admirat
admirat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • admirat
  • admiratul
  • admiratu‑
  • admira
  • admirata
plural
  • admirați
  • admirații
  • admirate
  • admiratele
genitiv-dativ singular
  • admirat
  • admiratului
  • admirate
  • admiratei
plural
  • admirați
  • admiraților
  • admirate
  • admiratelor
vocativ singular
plural
Intrare: admira
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • admira
  • admirare
  • admirat
  • admiratu‑
  • admirând
  • admirându‑
singular plural
  • admi
  • admirați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • admir
(să)
  • admir
  • admiram
  • admirai
  • admirasem
a II-a (tu)
  • admiri
(să)
  • admiri
  • admirai
  • admirași
  • admiraseși
a III-a (el, ea)
  • admi
(să)
  • admire
  • admira
  • admiră
  • admirase
plural I (noi)
  • admirăm
(să)
  • admirăm
  • admiram
  • admirarăm
  • admiraserăm
  • admirasem
a II-a (voi)
  • admirați
(să)
  • admirați
  • admirați
  • admirarăți
  • admiraserăți
  • admiraseți
a III-a (ei, ele)
  • admi
(să)
  • admire
  • admirau
  • admira
  • admiraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

admira

  • 1. A privi ceva sau pe cineva cu un sentiment de încântare, de stimă etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 3 exemple
    exemple
    • Cînd vedea că admir monograma aurită din colț, rîdea iluminată de plăcere. CAMIL PETRESCU, U. N. 46.
      surse: DLRLC
    • Lui Gogu îi plăcea să fie admirat. REBREANU, R. I 179.
      surse: DLRLC
    • Admiri tu natura, a ei armonie? ALEXANDRESCU, M. 83.
      surse: DLRLC

etimologie: