2 intrări

16 definiții

admirát1 sn [At: DA ms / E: admira] (Înv) Admirare.

admirát2, ~ă a [At: ALEXANDRESCU, M. 27 / Pl: ~ați, ~e / E: admira] Care este privit cu admirație.

admirá vtr [At: NEGRUZZI, S. II, 144 / Pzi: admír / E: fr admirer, lat admirare] 1-2 A (se) privi cu un sentiment de încântare, stimă, plăcere etc.

ADMIRÁ, admír, vb. I. Tranz. A privi ceva sau pe cineva cu un sentiment de încântare, de stimă etc. – Din fr. admirer, lat. admirari.

ADMIRÁ, admír, vb. I. Tranz. A privi ceva sau pe cineva cu un sentiment de încântare, de stimă etc. – Din fr. admirer, lat. admirari.

ADMIRÁ, admír, vb. I. Tranz. A privi cu un sentiment de încîntare. Cînd vedea că admir monograma aurită din colț, rîdea iluminată de plăcere. CAMIL PETRESCU, U. N. 46. Lui Gogu îi plăcea să fie admirat. REBREANU, R. I 179. Admiri tu natura, a ei armonie? ALEXANDRESCU, M. 83.

ADMIRÁ, admír, vb. I. Tranz. A privi ceva sau pe cineva cu un sentiment de încântare, de stimă etc. – Fr. admirer (lat. lit. admirari).

admirá (a ~) vb., ind. prez. 3 admíră

admirá vb., ind. prez. 1 sg. admír, 3 sg. și pl. admíră

A admira ≠ a disprețui, a detesta, a nesocoti

ADMIRÁ vb. I. tr. A privi, a prețui cu sentimente de încântare, de mirare și plăcere. [P.i. admir. / < fr. admirer, cf. lat. admirari].

ADMIRÁ vb. tr. a privi, a prețui cu sentimente de încântare, de mirare și plăcere. (< fr. admirer, lat. admirare)

admirá (-r, -át), vb. – A privi ceva sau pe cineva cu un sentiment de admirație. < Fr. admirer.Der. (din fr.) admirabil, adj.; admirativ, adj.; admirație, s. f.; admirator, adj.

A ADMIRÁ admír tranz. A privi cu multă plăcere și bucurie. ~ natura. /<fr. admirer, lat. admirari

admirà v. a privi cu o mirare amestecată cu plăcere (ceva frumos sau rar).

*admír, a v. tr. (lat. admiror, – rári). Privesc cu mirare, plăcere și stimă.

Intrare: admira
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • admira
  • admirare
  • admirat
  • admiratu‑
  • admirând
  • admirându‑
singular plural
  • admi
  • admirați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • admir
(să)
  • admir
  • admiram
  • admirai
  • admirasem
a II-a (tu)
  • admiri
(să)
  • admiri
  • admirai
  • admirași
  • admiraseși
a III-a (el, ea)
  • admi
(să)
  • admire
  • admira
  • admiră
  • admirase
plural I (noi)
  • admirăm
(să)
  • admirăm
  • admiram
  • admirarăm
  • admiraserăm
  • admirasem
a II-a (voi)
  • admirați
(să)
  • admirați
  • admirați
  • admirarăți
  • admiraserăți
  • admiraseți
a III-a (ei, ele)
  • admi
(să)
  • admire
  • admirau
  • admira
  • admiraseră
Intrare: admirat
admirat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • admirat
  • admiratul
  • admiratu‑
  • admira
  • admirata
plural
  • admirați
  • admirații
  • admirate
  • admiratele
genitiv-dativ singular
  • admirat
  • admiratului
  • admirate
  • admiratei
plural
  • admirați
  • admiraților
  • admirate
  • admiratelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)