2 intrări

16 definiții

admirát1 sn [At: DA ms / E: admira] (Înv) Admirare.

admirát2, ~ă a [At: ALEXANDRESCU, M. 27 / PI: -ați, -e / E: admira] Care este privit cu admirație.

ADMIRÁ, admír, vb. I. Tranz. A privi ceva sau pe cineva cu un sentiment de încântare, de stimă etc. – Din fr. admirer, lat. admirari.

ADMIRÁ, admír, vb. I. Tranz. A privi ceva sau pe cineva cu un sentiment de încântare, de stimă etc. – Din fr. admirer, lat. admirari.

ADMIRÁ, admír, vb. I. Tranz. A privi cu un sentiment de încîntare. Cînd vedea că admir monograma aurită din colț, rîdea iluminată de plăcere. CAMIL PETRESCU, U. N. 46. Lui Gogu îi plăcea să fie admirat. REBREANU, R. I 179. Admiri tu natura, a ei armonie? ALEXANDRESCU, M. 83.

ADMIRÁ, admír, vb. I. Tranz. A privi ceva sau pe cineva cu un sentiment de încântare, de stimă etc. – Fr. admirer (lat. lit. admirari).

admirá (a ~) vb., ind. prez. 3 admíră

admirá vb., ind. prez. 1 sg. admír, 3 sg. și pl. admíră

admirá vtr [At: NEGRUZZI, S. II, 144 / Pzi: admír / E: fr admirer, lat admirare] 1-2 A (se) privi cu un sentiment de încântare, stimă, plăcere etc.

A admira ≠ a disprețui, a detesta, a nesocoti

ADMIRÁ vb. I. tr. A privi, a prețui cu sentimente de încântare, de mirare și plăcere. [P.i. admir. / < fr. admirer, cf. lat. admirari].

ADMIRÁ vb. tr. a privi, a prețui cu sentimente de încântare, de mirare și plăcere. (< fr. admirer, lat. admirare)

admirá (-r, -át), vb. – A privi ceva sau pe cineva cu un sentiment de admirație. < Fr. admirer.Der. (din fr.) admirabil, adj.; admirativ, adj.; admirație, s. f.; admirator, adj.

A ADMIRÁ admír tranz. A privi cu multă plăcere și bucurie. ~ natura. /<fr. admirer, lat. admirari

admirà v. a privi cu o mirare amestecată cu plăcere (ceva frumos sau rar).

*admír, a v. tr. (lat. admiror, – rári). Privesc cu mirare, plăcere și stimă.

Intrare: admirat
admirat
adjectiv (A2) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular admirat admiratul admira admirata
plural admirați admirații admirate admiratele
genitiv-dativ singular admirat admiratului admirate admiratei
plural admirați admiraților admirate admiratelor
vocativ singular
plural
Intrare: admira
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) admira admirare admirat admirând singular plural
admi admirați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) admir (să) admir admiram admirai admirasem
a II-a (tu) admiri (să) admiri admirai admirași admiraseși
a III-a (el, ea) admi (să) admire admira admiră admirase
plural I (noi) admirăm (să) admirăm admiram admirarăm admiraserăm, admirasem*
a II-a (voi) admirați (să) admirați admirați admirarăți admiraserăți, admiraseți*
a III-a (ei, ele) admi (să) admire admirau admira admiraseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)