2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

admirare sf [At: MACEDONSKI, 0.198 / Pl: ~rări / E: admira] (Înv) Admirație.

ADMIRÁRE s. f. (Înv.) Admirație. – V. admira.

ADMIRÁRE s. f. (Înv.) Admirație. – V. admira.

ADMIRÁRE s. f. (Rar) Acțiunea de a admira și rezultatul ei; admirație. C-o admirare prefăcută sau c-un adînc entuziasm, Zadarnic ziceți, dulci prieteni, că-mi uit făptura trecătoare. MACEDONSKI, O. I 98.

ADMIRÁRE s. f. (Rar.) Admirație. – V. admira.

admiráre (înv.) s. f., g.-d. art. admirắrii

admiráre s. f., g.-d. art. admirării; pl. admirări

admirá vtr [At: NEGRUZZI, S. II, 144 / Pzi: admír / E: fr admirer, lat admirare] 1-2 A (se) privi cu un sentiment de încântare, stimă, plăcere etc.

ADMIRÁ, admír, vb. I. Tranz. A privi ceva sau pe cineva cu un sentiment de încântare, de stimă etc. – Din fr. admirer, lat. admirari.

ADMIRÁ, admír, vb. I. Tranz. A privi ceva sau pe cineva cu un sentiment de încântare, de stimă etc. – Din fr. admirer, lat. admirari.

ADMIRÁ, admír, vb. I. Tranz. A privi cu un sentiment de încîntare. Cînd vedea că admir monograma aurită din colț, rîdea iluminată de plăcere. CAMIL PETRESCU, U. N. 46. Lui Gogu îi plăcea să fie admirat. REBREANU, R. I 179. Admiri tu natura, a ei armonie? ALEXANDRESCU, M. 83.

ADMIRÁ, admír, vb. I. Tranz. A privi ceva sau pe cineva cu un sentiment de încântare, de stimă etc. – Fr. admirer (lat. lit. admirari).

admirá (a ~) vb., ind. prez. 3 admíră

admirá vb., ind. prez. 1 sg. admír, 3 sg. și pl. admíră

A admira ≠ a disprețui, a detesta, a nesocoti

ADMIRÁ vb. I. tr. A privi, a prețui cu sentimente de încântare, de mirare și plăcere. [P.i. admir. / < fr. admirer, cf. lat. admirari].

ADMIRÁ vb. tr. a privi, a prețui cu sentimente de încântare, de mirare și plăcere. (< fr. admirer, lat. admirare)

admirá (-r, -át), vb. – A privi ceva sau pe cineva cu un sentiment de admirație. < Fr. admirer.Der. (din fr.) admirabil, adj.; admirativ, adj.; admirație, s. f.; admirator, adj.

A ADMIRÁ admír tranz. A privi cu multă plăcere și bucurie. ~ natura. /<fr. admirer, lat. admirari

admirà v. a privi cu o mirare amestecată cu plăcere (ceva frumos sau rar).

arată toate definițiile

Intrare: admira
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • admira
  • admirare
  • admirat
  • admiratu‑
  • admirând
  • admirându‑
singular plural
  • admi
  • admirați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • admir
(să)
  • admir
  • admiram
  • admirai
  • admirasem
a II-a (tu)
  • admiri
(să)
  • admiri
  • admirai
  • admirași
  • admiraseși
a III-a (el, ea)
  • admi
(să)
  • admire
  • admira
  • admiră
  • admirase
plural I (noi)
  • admirăm
(să)
  • admirăm
  • admiram
  • admirarăm
  • admiraserăm
  • admirasem
a II-a (voi)
  • admirați
(să)
  • admirați
  • admirați
  • admirarăți
  • admiraserăți
  • admiraseți
a III-a (ei, ele)
  • admi
(să)
  • admire
  • admirau
  • admira
  • admiraseră
Intrare: admirare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • admirare
  • admirarea
plural
  • admirări
  • admirările
genitiv-dativ singular
  • admirări
  • admirării
plural
  • admirări
  • admirărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)