administratív, -ă a [At: URICARIUL II, 218 / Pl: -i, -el E: fr administratif, lat administrativus] 1 Care aparține administrației. 2 Referitor la administrație. 3 Care emană de la un organ al administrației de stat. 4 (Îe) Pe cale ~ ă Prin organele administrației de stat.

ADMINISTRATÍV, -Ă, administrativi, -e, adj. Care aparține administrației, privitor la administrație. ♦ Care emană de la un organ de administrație. ◊ Pe cale administrativă = prin organele administrației de stat. – Din fr. administratif, lat. administrativus.

ADMINISTRATÍV, -Ă, administrativi, -e, adj. Care aparține administrației, privitor la administrație. ♦ Care emană de la un organ de administrație. ◊ Pe cale administrativă = prin organele administrației de stat. – Din fr. administratif, lat. administrativus.

ADMINISTRATÍV, -Ă, administrativi, -e, adj. Privitor la administrație, de administrație, care are de obiect administrația. Hartă administrativă. Împărțire administrativă a unui teritoriu, a Sfaturile populare îndrumă munca organelor administrative subordonate lor. CONST. R.P.R. 30. ♦ Care emană de la un organ de administrație. Hotărîre administrativă. ◊ Loc. adv. Pe cale administrativă = prin organele de administrație. Acest ordin a venit pe cale administrativă.

ADMINISTRATÍV, -Ă, administrativi, -e, adj. Care aparține administrației, privitor la administrație. ♦ Care emană de la un organ de administrație. ◊ Loc. adv. Pe cale administrativă = prin organele de administrație. – Fr. administratif (lat. lit. administrativus).

administratív adj. m., pl. administratívi; f. administratívă, pl. administratíve

administratív adj. m., pl. administratívi; f. sg. administratívă, pl. administratíve

ADMINISTRATÍV, -Ă adj. Privitor la administrație, de administrație. ♦ Care emană de la un organ de administrație. [Cf. fr. administratif, lat. administrativus].

ADMINISTRATÍV, -Ă I. adj. referitor la administrație. ◊ care emană de la un organ de administrație. II. s. n. gospodărie. ◊ instituție de administrație. (< fr. administratif, lat. administrativus)

ADMINISTRATÍV ~ă (~i, ~e) Care ține de administrație; privitor la administrație. Organe ~e. /<fr. administratif, lat. administrativus

administrativ a. 1. ce ține de administrațiune: autoritate administrativă; 2. unde s’află instalată administrațiunea Statului: palat administrativ.

*administratív, -ă adj. (lat. administrativus). De administrațiune: funcțiune administrativă. Adv. Din punct de vedere administrativ.

ADMINISTRATÍV, -Ă adj. (cf. fr. administratif, lat. administrativus): în sintagma text administrativ (v.).