2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ADJUVÁNT, -Ă, adjuvanți, -te, adj. s. m. (Substanță) care activează acțiunea unui medicament. [Pl. și: (n.) adjuvante] – Din fr. adjuvant, germ. Adjuvant.

adjuvant, ~ă sn, a [At: DN3 / Pl: ~nți, ~e / E: fr adjuvant] 1-2 (Medicament secundar) care se asociază cu un alt medicament.

ADJUVÁNT, -Ă adj., s.n. (Medicament secundar) care se asociază cu un alt medicament. [< fr. adjuvant].

ADJUVÁNT, -Ă adj., s. n. 1. (medicament) care se asociază cu un alt medicament. 2. (produs) care se adaugă unui material. 3. (fig.) auxiliar. (< fr. adjuvant, lat. adiuvans)

ADJUVÁNT ~tă (~ți, ~te) (despre substanțe) Care este capabil să activeze acțiunea unui medicament. /<fr. adjuvant

*adjuvánt, -ă adj. (lat. adjúvans, -ántis). Fiziol. Care ajută mistuirea și hrănirea. S. n., pl. e. Sarea e un adjuvant.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!adjuvant2 (medicament secundar) s. m., pl. adjuvanți

adjuvant2 s. m. / s. n., pl. adjuvanți / adjuvante

adjuvant1 adj. m., pl. adjuvanți; f. adjuvantă, pl. adjuvante

adjuvánt adj. m., pl. adjuvánți; f. sg. adjuvántă, pl. adjuvánte

Intrare: adjuvant (adj.)
adjuvant1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adjuvant
  • adjuvantul
  • adjuvantu‑
  • adjuvantă
  • adjuvanta
plural
  • adjuvanți
  • adjuvanții
  • adjuvante
  • adjuvantele
genitiv-dativ singular
  • adjuvant
  • adjuvantului
  • adjuvante
  • adjuvantei
plural
  • adjuvanți
  • adjuvanților
  • adjuvante
  • adjuvantelor
vocativ singular
plural
Intrare: adjuvant (subst.)
adjuvant2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adjuvant
  • adjuvantul
  • adjuvantu‑
plural
  • adjuvanți
  • adjuvanții
genitiv-dativ singular
  • adjuvant
  • adjuvantului
plural
  • adjuvanți
  • adjuvanților
vocativ singular
plural
adjuvant3 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adjuvant
  • adjuvantul
  • adjuvantu‑
plural
  • adjuvante
  • adjuvantele
genitiv-dativ singular
  • adjuvant
  • adjuvantului
plural
  • adjuvante
  • adjuvantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

adjuvant, adjuvanțisubstantiv masculin
adjuvant, adjuvantesubstantiv neutru
adjuvant, adjuvantăadjectiv

  • 1. (Substanță) care activează acțiunea unui medicament. DEX '09 DN
    • diferențiere (Medicament secundar) care se asociază cu un alt medicament. MDA2
  • 2. (Produs) care se adaugă unui material. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.