2 intrări

10 definiții

adjuvant, ~ă sn, a [At: DN3 / Pl: ~nți, ~e / E: fr adjuvant] 1-2 (Medicament secundar) care se asociază cu un alt medicament.

ADJUVÁNT, -Ă, adjuvanți, -te, adj. s. m. (Substanță) care activează acțiunea unui medicament. [Pl. și: (n.) adjuvante] – Din fr. adjuvant, germ. Adjuvant.

adjuvánt2 s. m. / s. n., pl. adjuvánți / adjuvánte

adjuvánt1 adj. m., pl. adjuvánți; f. adjuvántă, pl. adjuvánte

adjuvánt s. n., pl. adjuvánte

adjuvánt adj. m., pl. adjuvánți; f. sg. adjuvántă, pl. adjuvánte

ADJUVÁNT, -Ă adj., s.n. (Medicament secundar) care se asociază cu un alt medicament. [< fr. adjuvant].

ADJUVÁNT, -Ă adj., s. n. 1. (medicament) care se asociază cu un alt medicament. 2. (produs) care se adaugă unui material. 3. (fig.) auxiliar. (< fr. adjuvant, lat. adiuvans)

ADJUVÁNT ~tă (~ți, ~te) (despre substanțe) Care este capabil să activeze acțiunea unui medicament. /<fr. adjuvant

*adjuvánt, -ă adj. (lat. adjúvans, -ántis). Fiziol. Care ajută mistuirea și hrănirea. S. n., pl. e. Sarea e un adjuvant.

Intrare: adjuvant (adj.)
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adjuvant
  • adjuvantul
  • adjuvantu‑
  • adjuvantă
  • adjuvanta
plural
  • adjuvanți
  • adjuvanții
  • adjuvante
  • adjuvantele
genitiv-dativ singular
  • adjuvant
  • adjuvantului
  • adjuvante
  • adjuvantei
plural
  • adjuvanți
  • adjuvanților
  • adjuvante
  • adjuvantelor
vocativ singular
plural
Intrare: adjuvant (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adjuvant
  • adjuvantul
  • adjuvantu‑
plural
  • adjuvanți
  • adjuvanții
genitiv-dativ singular
  • adjuvant
  • adjuvantului
plural
  • adjuvanți
  • adjuvanților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)