10 definiții pentru adjuvant

ADJUVÁNT, -Ă, adjuvanți, -te, adj. s. m. (Substanță) care activează acțiunea unui medicament. [Pl. și: (n.) adjuvante] – Din fr. adjuvant, germ. Adjuvant.

adjuvánt2 s. m. / s. n., pl. adjuvánți / adjuvánte

adjuvánt1 adj. m., pl. adjuvánți; f. adjuvántă, pl. adjuvánte

adjuvánt s. n., pl. adjuvánte

adjuvánt adj. m., pl. adjuvánți; f. sg. adjuvántă, pl. adjuvánte

adjuvánt, ~ă sn, a [At: DN3 / PI: -nți, -e / E: fr adjuvant] 1-2 (Medicament secundar) care se asociază cu un alt medicament.

ADJUVÁNT, -Ă adj., s.n. (Medicament secundar) care se asociază cu un alt medicament. [< fr. adjuvant].

ADJUVÁNT, -Ă adj., s. n. 1. (medicament) care se asociază cu un alt medicament. 2. (produs) care se adaugă unui material. 3. (fig.) auxiliar. (< fr. adjuvant, lat. adiuvans)

ADJUVÁNT ~tă (~ți, ~te) (despre substanțe) Care este capabil să activeze acțiunea unui medicament. /<fr. adjuvant

*adjuvánt, -ă adj. (lat. adjúvans, -ántis). Fiziol. Care ajută mistuirea și hrănirea. S. n., pl. e. Sarea e un adjuvant.

Intrare: adjuvant
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular adjuvant adjuvantul adjuvantă adjuvanta
plural adjuvanți adjuvanții adjuvante adjuvantele
genitiv-dativ singular adjuvant adjuvantului adjuvante adjuvantei
plural adjuvanți adjuvanților adjuvante adjuvantelor
vocativ singular
plural