7 definiții pentru adjurație

adjuráție sf [At: DA ms / V: -iúne / PI: -ii / E: fr adjuration] (înv) 1 Rugăciune. 2 Rugăminte stăruitoare. 3 Formulă a exorcismului care începe cu cuvintele „adjuro te”.

ADJURÁȚIE, adjurații, s. f. (Livr.) Formulă a exorcismului care începe cu cuvintele „adjuro te”. ♦ Rugăminte insistentă, implorare. – Din lat. adjuratio, fr. adjuration.

ADJURÁȚIE, adjurații, s. f. Formulă a exorcismului care începe cu cuvintele „adjuro te”. ♦ Rugăminte insistentă, implorare. – Din lat. adjuratio, fr. adjuration.

adjuráție (livr.) (-ți-e) s. f., art. adjuráția (-ți-a), g.-d. art. adjuráției; pl. adjuráții, art. adjuráțiile (-ți-i-)

adjuráție s. f. (sil. -ți-e), art. adjuráția (sil. -ți-a), g.-d. art. adjuráției; pl. adjuráții, art. adjuráțiile (sil. -ți-i-)

ADJURÁȚIE s.f. (Liv.) 1. Formulă de exorcism care începe cu cuvintele adjuro te. 2. Rugăminte insistentă, implorare. [Gen. -iei, var. adjurațiune s.f. / cf. lat. adiuratio, fr. adjuration].

ADJURÁȚIE s. f. 1. formulă de exorcism care începe cu cuvintele adiuro te. 2. rugăminte insistentă. (< fr. adjuration, lat. adiuratio)

Intrare: adjurație
adjurație substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular adjurație adjurația
plural adjurații adjurațiile
genitiv-dativ singular adjurații adjurației
plural adjurații adjurațiilor
vocativ singular
plural