13 definiții pentru adjectival

adjectivál, ~ă a [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: adjectiv + -al] (Grm) 1 Care are funcție de adjectiv (1). 2 Care se exprimă prin adjectiv (1). 3 (Îs) Articol ~ Articol hotărât, cu fonne speciale, care însoțește un adjectiv determinant al unui substantiv articulat sau al unui nume propriu.

ADJECTIVÁL, -Ă, adjectivali, -e, adj. Care este exprimat printr-un adjectiv. Atribut adjectival.Articol adjectival = articol hotărât, cu forme speciale, care însoțește un adjectiv determinant al unui substantiv articulat sau al unui nume propriu. ♦ Care are funcția de adjectiv. Locuțiune adjectivală. – Din fr. adjectival.

ADJECTIVÁL, -Ă, adjectivali, -e, adj. Care este exprimat printr-un adjectiv. Atribut adjectival.Articol adjectival = articol hotărât, cu forme speciale, care însoțește un adjectiv determinant al unui substantiv articulat sau al unui nume propriu. ♦ Care îndeplinește funcția de adjectiv. Locuțiune adjectivală. – Din fr. adjectival.

ADJECTIVÁL, -Ă, adjectivali, -e, adj. Care este exprimat printr-un adjectiv. Atribut adjectival.Articol adjectival = articol care însoțește un adjectiv legat de un substantiv articulat sau de un nume de persoană. Cuvintele «cel» și «cea» din exemplele «Ștefan Cel Mare» și «cartea cea frumoasă» sînt articole adjectivale. ♦ Care îndeplinește funcția de adjectiv. Expresie adjectivală. ◊ (Adverbial) Substantivul poate fi întrebuințat uneori adjectival.

ADJECTIVÁL, -Ă, adjectivali, -e, adj. Care este exprimat printr-un adjectiv. Atribut adjectival.Articol adjectival = articol care însoțește un adjectiv legat de un substantiv articulat sau de un nume de persoană. ♦ Care îndeplinește funcția de adjectiv. Locuțiune adjectivală.Fr. adjectival.

adjectivál adj. m., pl. adjectiváli; f. adjectiválă, pl. adjectivále

adjectivál adj. m., pl. adjectiváli; f. sg. adjectiválă, pl. adjectivále

ADJECTIVÁL, -Ă adj. Exprimat printr-un adjectiv. ◊ Articol adjectival = articol pus pe lângă un adjectiv legat de un substantiv articulat sau de un nume propriu. ♦ Care îndeplinește funcția de adjectiv. [< fr. adjectival].

ADJECTIVÁL, -Ă adj. exprimat printr-un adjectiv. ♦ articol ~ = articol care se așază între un substantiv articulat precedat de prepoziție. ◊ (despre construcții gramaticale) cu valoare de adjectiv. (< fr. adjectival)

ADJECTIVÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care este exprimat printr-un adjectiv. 2): Articol ~ articol care însoțește un adjectiv (de exemplu cel, cea etc.). 3) Care are funcție de adjectiv. Locuțiune ~ă. /<fr. adjectival

adjectival a. ce privește adjectivul.

*adjectivál, -ă adj. (d. adjectiv). De adjectiv: formă, locuțiune adjectivală. Adv. Ca adjectiv.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ADJECTIVAL,-Ă 1. Grup ~ Termen impus de gramatica generativă*, desemnând o structură de constituenți alcătuită în jurul unui adjectiv, în calitate de centru* (sau cap*) de grup*, însoțit sau nu de un predeterminant cantitativ sau gradual (ex. (prea) capabil, (grozav de) capabil, (destul de) capabil) și urmat de determinanții lui obligatorii (complementele* sau argumentele* adjectivului) și/sau de determinanții facultativi; sin. parțial cu sintagmă ~, termen utilizat de gramatica structurală* pentru un grup adjectival a cărui structură are doi componenți: adjectivul și determinantul său. • Numai o clasă restrânsă de adjective are capacitatea de a primi complemente, care pot fi realizate nominal sau prepozițional (vezi util studenților, cu un complement realizat prin nominal, dar sigur de ceva / ~ că va reuși, unde complementul se poate realiza sau nominal sau propozițional) și cărora adjectivul le impune restricții de formă: de caz, de prepoziție (capabil de..., sigur pe..., necesar cuiva, prielnic mie) și le impune rolul tematic (vezi gelos pe..., rolul țintă*; util studenților, rolul beneficiar*; capabil de..., rolul pacient* etc.). Alte adjective primesc numai determinanți facultativi, a căror funcție semantică este de a limita predicația adjectivului sau de a reduce semantismul vag al unora dintre ele (ex. bună la matematică, fericită în căsnicie) sau de a stabili circumstanța de manifestare a calității (ex. fericită acum și aici). Structura unui GAj = (simbol pentru grup adjectival) este: (Det) Aj Compl. (Adjunct). 2. Locuțiune ~ Grup fix* (neanalizabil) de cuvinte (vezi LOCUȚIUNE) care funcționează global ca un adjectiv, exprimând o calitate sau o relație a obiectelor, iar, morfosintactic, apare în contextele și cu funcțiile proprii adjectivului. Vezi, de ex., comportamentul grupurilor neanalizabile de seamă, în stare, care apar în contextul unui verb copulativ și al unui substantiv regent (este un poet de seamă; este în stare / om în stare de efort), unul primind obligatoriu un complement prepozițional, iar amândouă având capacitatea de a primi morfeme ale gradării și complemente ale comparației (este cel mai de seamă dintre poeți; este mai în stare decât mine de efort). 3. Sufix ~ Clasă de sufixe* lexicale care, atașate la baze* substantivale sau verbale, creează cuvinte noi aparținând clasei adjectivului (vezi DERIVARE). în limba română, cele mai productive* sufixe adjectivale sunt: -esc (ceresc, pământesc); -iu (auriu, pământiu); -os (inimos, dureros); -tor (chinuitor, fermecător), iar dintre sufixele neologice, -bil (locuibil, lăudabil). 4. Articol ~ Specie de articol* hotărât* proprie limbii române; sin. demonstrativ. Creație pe teren românesc din formele pronumelui demonstrativ, repetă aproape identic un proces anterior petrecut în trecerea de la latină la română: ștergerea valorii demonstrativului și transformarea lui în articol hotărât, probând sensibilitatea limbii române față de parametrul individualizării*. Această sensibilitate se manifestă prin inventarul bogat de articole (vezi și articolul GENITIVAL* sau POSESIV) și prin nevoia expresă de marcare redundantă* a individualizării (în ex. rochia mea cea nouă, limitarea extensiunii* predicatului la un anumit obiect se realizează, simultan, prin două articole hotărâte, precum și prin determinantul posesiv). • Articolul adjectival apare obligatoriu în grupuri de patru termeni: substantiv + art. sudat + articol adjectival + adjectiv (sau grup prepozițional sau numeral ordinal), preferând însă construcția cu cinci termeni, în care substantivul este însoțit de un determinant posesiv (ex. rochia mea cea nouă; rochia cea dintâi; rochia cea din cuier). Ca orice articol, repetă informația de gen, de număr și de caz a substantivului individualizat. Când regentul substantival lipsește, articolul adjectival preia funcția capului* de grup, transformându-se în pronume semiindependent* (vezi Rochia de pe pat este curată, cea de pe scaun este murdară). Pe lângă rolul semantic de individualizare, articolul adjectival, apărând în grupuri nominale cu structură amplă, îndeplinește și rolul sintactic de legare a componentelor și de explicitare a relațiilor sintactice, trimițând neechivoc, prin formele flexionare, spre capul de grup. Vezi ARTICOL; SEMIINDEPENDENT. G.P.D.

Intrare: adjectival
adjectival adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular adjectival adjectivalul adjectiva adjectivala
plural adjectivali adjectivalii adjectivale adjectivalele
genitiv-dativ singular adjectival adjectivalului adjectivale adjectivalei
plural adjectivali adjectivalilor adjectivale adjectivalelor
vocativ singular
plural