16 definiții pentru adicătelea adicălea adicătele

adicătelea av [At: DEX2 / V: adec~, adicătele / E: adică + -te + le + -a] (Pop) Adică (3).

ADÍCĂTELEA adv. (Pop.) Adică. [Var.: adícătele adv.] – Adică + te + le + a.

ADÍCĂTELEA adv. (Pop.) Adică. [Var.: adícătele adv.] – Adică + te + le + a.

ADÍCĂTELEA adv. (Și în forma adicătele) Adică (2). Dar adicătele, ce poftiți dv.? CARAGIALE, O. II 138. ◊ Loc. adv. La adicătelea = a) la drept vorbind, ca să spun adevărul, la o adică (a); b) în momentul hotărîtor, la nevoie, la o adică (b). Cînd o fi la adicătelea, s-or mai găsi bani. REBREANU. R. I 132. – Variante: adícătelea (CONTEMPORANUL, VI II 38), adícălea (CREANGĂ, P. 203), adícătele adv.

ADÍCĂTELEA adv. (Pop.) Adică. [Var.: adicălea, adícătele adv.] – Din adică + te + le + a.

adícătele av vz adicătelea

ADÍCĂTELE adv. v. adicătelea.

ADÍCĂTELE adv. v. adicătelea.

ADÍCĂLEA adv. v. adicătelea.

ADÍCĂTELE adv. v. adicătelea.

ADÍCĂLEA adv. v. adicătelea

ADÍCĂTELE adv. v. adicătelea.

adecăte(lea) adv. pop. adecă. [Formă analogică (cf. ancâtele)].

adícăte (a), adicătele (a) adv. Pop. Adică.

Intrare: adicătelea
adicătelea adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
adicălea adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
adicătele adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR

adicătelea adicălea adicătele

etimologie:

  • Adică + te + le + a
    surse: DEX '09 DLRM