14 definiții pentru adicătelea adicătele adecătelea adicălea


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

adicătelea av [At: DEX2 / V: adec~, adicătele / E: adică + -te + le + -a] (Pop) Adică (3).

ADÍCĂTELEA adv. (Pop.) Adică. [Var.: adícătele adv.] – Adică + te + le + a.

ADÍCĂTELEA adv. (Pop.) Adică. [Var.: adícătele adv.] – Adică + te + le + a.

ADÍCĂTELEA adv. (Și în forma adicătele) Adică (2). Dar adicătele, ce poftiți dv.? CARAGIALE, O. II 138. ◊ Loc. adv. La adicătelea = a) la drept vorbind, ca să spun adevărul, la o adică (a); b) în momentul hotărîtor, la nevoie, la o adică (b). Cînd o fi la adicătelea, s-or mai găsi bani. REBREANU. R. I 132. – Variante: adícătelea (CONTEMPORANUL, VI II 38), adícălea (CREANGĂ, P. 203), adícătele adv.

ADÍCĂTELEA adv. (Pop.) Adică. [Var.: adicălea, adícătele adv.] – Din adică + te + le + a.

adécătelea av vz adicătelea

adícătele av vz adicătelea

ADÍCĂTELE adv. v. adicătelea.

ADÍCĂTELE adv. v. adicătelea.

ADÍCĂTELE adv. v. adicătelea.

ADÍCĂTELE adv. v. adicătelea.

ADÉCĂTELEA adv. v. adicătelea.

ADÍCĂLEA adv. v. adicătelea.

ADÍCĂLEA adv. v. adicătelea

adecăte(lea) adv. pop. adecă. [Formă analogică (cf. ancâtele)].

adícăte (a), adicătele (a) adv. Pop. Adică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: adicătelea
adicătelea adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • adicătelea
adicătele adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • adicătele
adecătelea adverb
adverb (I8)
  • adecătelea
adicălea adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • adicălea

adicătelea adicătele adecătelea adicălea

etimologie:

  • Adică + te + le + a
    surse: DEX '09 DLRM