2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

adícălea av [At: DEX2 / V: adec~ / E: adică + -le + -a] (Pop) Adică (3).

ADÍCĂLEA adv. (Pop.) Adică. – Adică + le + a.

ADÍCĂLEA adv. (Pop.) Adică. – Adică + le + a.

ADÍCĂLEA adv. v. adicătelea.

ADÍCĂLEA adv. v. adicătelea

adécătelea av vz adicătelea

adícătele av vz adicătelea

adicătelea av [At: DEX2 / V: adec~, adicătele / E: adică + -te + le + -a] (Pop) Adică (3).

ADÍCĂTELE adv. v. adicătelea.

ADÍCĂTELE adv. v. adicătelea.

ADÍCĂTELE adv. v. adicătelea.

ADÍCĂTELE adv. v. adicătelea.

ADÍCĂTELEA adv. (Pop.) Adică. [Var.: adícătele adv.] – Adică + te + le + a.

ADÍCĂTELEA adv. (Pop.) Adică. [Var.: adícătele adv.] – Adică + te + le + a.

ADÉCĂTELEA adv. v. adicătelea.

ADÍCĂTELEA adv. (Și în forma adicătele) Adică (2). Dar adicătele, ce poftiți dv.? CARAGIALE, O. II 138. ◊ Loc. adv. La adicătelea = a) la drept vorbind, ca să spun adevărul, la o adică (a); b) în momentul hotărîtor, la nevoie, la o adică (b). Cînd o fi la adicătelea, s-or mai găsi bani. REBREANU. R. I 132. – Variante: adícătelea (CONTEMPORANUL, VI II 38), adícălea (CREANGĂ, P. 203), adícătele adv.

ADÍCĂTELEA adv. (Pop.) Adică. [Var.: adicălea, adícătele adv.] – Din adică + te + le + a.

adecăte(lea) adv. pop. adecă. [Formă analogică (cf. ancâtele)].

adícăte (a), adicătele (a) adv. Pop. Adică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: adicălea
adicălea adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • adicălea
Intrare: adicătelea
adicătelea adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • adicătelea
adicătele adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • adicătele
adecătelea adverb
adverb (I8)
  • adecătelea
adicălea adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • adicălea

adicălea

etimologie:

  • Adică + le + a
    surse: DEX '09 MDA2

adicătelea adecătelea adicălea adicătele

etimologie:

  • Adică + te + le + a
    surse: DEX '09 DLRM