ADIABATIC, -Ă, adiabatici, -ce, adj. (Despre fenomene fizico-chimice) Produs în interiorul unui sistem închis, fără a ceda sau a primi căldură din exterior. [Pr.: -di-a-] – Din fr. adiabatique.

adiabatic, ~ă a [At: DEX² / P: ~di-a~ / Pl: ~ici, -ice / E: fr adiabatique] (D. fenomene fizico-chimice) Produs în interiorul unui sistem închis, fără a ceda sau a primi căldură din exterior.

*ADIABATIC adj. 📻 Se zice despre unele substanțe care se opun la transmiterea căldurii [fr.].

ADIABATIC, -Ă, adiabatici, -ce, adj. (Despre fenomene fizico-chimice) Produs în interiorul unui sistem închis, fără a ceda sau a primi căldură din exterior. [Pr.: -di-a] – Din fr. adiabatique.

ADIABATIC, -Ă adj. (Despre un fenomen fizico-chimic) Produs fără a ceda sau a primi căldură din exterior. [Pron. -di-a-. / < fr. adiabatique, cf. gr. adiabatos – impenetrabil].

ADIABATIC, -Ă adj. (despre fenomene fizico-chimice) care se produce fără transfer de căldură. (< fr. adiabatique)

ADIABATIC ~că (~ci, ~ce) (despre fenomene) Care se produce fără schimb de căldură cu exteriorul. /<fr. adiabatique

*adiabátic, -ă adj. (vgr. adiábatos). Fig. Impenetrabil, impermeabil din partea călduriĭ.

adiabatic (desp. -di-a-) adj. m., pl. adiabatici; f. adiabatică, pl. adiabatice

adiabatic (-di-a-) adj. m., pl. adiabatici; f. adiabatică, pl. adiabatice

adiabatic adj. m. (sil. -di-a-), pl. adiabatici; f. sg. adiabatică, pl. adiabatice