2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

adăvăsire sf vz adevăsire[1]

  1. Cuvântul-titlu adevăsire nu este consemnat în acest dicționar. — Ladislau Strifler

adevăsi vt [At: PALIA (1581), ap. CIPARIU, C. 57 / V: adăvăsí, adievesí, dăvăsí, tăvăsí / Pzi: ~sesc / E: mg adaveszni[1]] (Îvr) 1 A risipi. 2 A cheltui. 3 (La Dosoftei; c.i. puterea trupească) A extenua. 4 (D. trup) A înfrâna.

  1. Etimonul corect ortografiat este: odaveszni Ladislau Strifler

ADEVĂSI vb. 1. (Mold., Trans. N) A cheltui, a prăpădi. A: Să-ș adăvăsască toată vreamea sa petrecînd în călugărie. L SEC. XVII, 78r; cf. VARLAAM. C: Cu păcate spurcate îmi întinai sufletul și întru lene toată viață me o adevăsiiu. O, 55v. // B: cf. L ante 1693, 125r-125v. 2. (Mold.) A se extenua, a se istovi. Suindu-se în munte și adevăsîndu-se foarte și dobîndind boală de înflăciune, se cunoștea numai de pe graiu. DOSOFTEI, VS. Etimologie: magh. odaveszni. Vezi și adevăsit, neadevăsit. Cf. pojivăi; bătogi, mîrșăvi, nemoști, vitioni, zămorî.

adăvăsésc v. tr. (cp. cu ung. távozni, a se depărta, távoztatni, a depărta, maĭ ales că în Trans. vest se zice tăvăsesc). Vechĭ. Trans. Mold. Risipesc, ruinez, prăpădesc (averea, sănătatea, o turmă, un popor). – Și azĭ în Trans. adăvăsesc și adevesesc. În Mold. maĭ vechĭ adevăsesc, ĭar azĭ (Btș.) dăvăsesc, stric, hrentuĭesc, deteriorez: mi s’a dăvăsit caru pe drumu cel răŭ. În Olt. (Vc.) dăvăsesc, risipesc, cheltuĭesc mult. V. hodorogesc.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

adevăsí, adevăsésc, vb. IV (înv.) a cheltui, a risipi, a consuma.

Intrare: adevăsire
adevăsire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adevăsire
  • adevăsirea
plural
  • adevăsiri
  • adevăsirile
genitiv-dativ singular
  • adevăsiri
  • adevăsirii
plural
  • adevăsiri
  • adevăsirilor
vocativ singular
plural
adăvăsire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adăvăsire
  • adăvăsirea
plural
  • adăvăsiri
  • adăvăsirile
genitiv-dativ singular
  • adăvăsiri
  • adăvăsirii
plural
  • adăvăsiri
  • adăvăsirilor
vocativ singular
plural
Intrare: adevăsi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • adevăsi
  • adevăsire
  • adevăsit
  • adevăsitu‑
  • adevăsind
  • adevăsindu‑
singular plural
  • adevăsește
  • adevăsiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • adevăsesc
(să)
  • adevăsesc
  • adevăseam
  • adevăsii
  • adevăsisem
a II-a (tu)
  • adevăsești
(să)
  • adevăsești
  • adevăseai
  • adevăsiși
  • adevăsiseși
a III-a (el, ea)
  • adevăsește
(să)
  • adevăsească
  • adevăsea
  • adevăsi
  • adevăsise
plural I (noi)
  • adevăsim
(să)
  • adevăsim
  • adevăseam
  • adevăsirăm
  • adevăsiserăm
  • adevăsisem
a II-a (voi)
  • adevăsiți
(să)
  • adevăsiți
  • adevăseați
  • adevăsirăți
  • adevăsiserăți
  • adevăsiseți
a III-a (ei, ele)
  • adevăsesc
(să)
  • adevăsească
  • adevăseau
  • adevăsi
  • adevăsiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)