7 definiții pentru adet

ADÉT, adeturi, s. n. (Învechit) Dare, impozit, taxă vamală. Dacă-mi plăteam birul ș-adetul la stăpîn, Nu mai aveam pricină. NEGRUZZI, S. II 249.

ADÉT, adeturi, s. n. (Înv.) Dare, impozit. – Tc. âdet „obicei, datină”.

adét sn [At: ȘINCAI, HR. II, 243/29 / V: adătíu, adeátiu / Pl: -uri, -tiuri / E: tc âdet] (Iuz) 1 Obicei, datină. 2 (Spc) Impozit. 3 (Olt) Dijmă în rachiu plătit celui cămia îi aparține cazanul.

ADÉT s. v. bir, compensare, compensație, dare, datină, daune, despăgubire, fel, impozit, obicei, reparație, rânduială, tradiție, uz, uzanță.

adét (adéturi), s. n. – Ipotecă, obligație care grevează. Var. (Mold.) adetiu. Mr. adete, megl. adet. < Tc. adet (din arab. ‘āda), cf. ngr. ἀντέτι, bg., alb., sb. adet (Șeineanu, II, 8; Lokotsch 16). Întrebuințarea tc. se referea la darurile care la anumite date se făceau de obicei diferiților demnitari și funcționari ai imperiului.

adét n., pl. urĭ (turc. ar. âdet, uz, regulă, obiceĭ; bg. sîrb. adet). Mold. Azĭ Dobr. Datină, obiceĭ. Taxă vamală. Bir, dajdie. Azĭ în Gorj Dijmă de rachiŭ dată stăpînuluĭ cazanuluĭ. – În Mold. și azĭ adetĭ, maĭ ales în nord, ca Sireti, zîdĭ îld. Siret, zid.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

adét s. v. BIR. COMPENSARE. COMPENSAȚIE. DARE. DATINĂ. DAUNE. DESPĂGUBIRE. FEL. IMPOZIT. OBICEI. REPARAȚIE. RÎNDUIALĂ. TRADIȚIE. UZ. UZANȚĂ.

Intrare: adet
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular adet adetul
plural adeturi adeturile
genitiv-dativ singular adet adetului
plural adeturi adeturilor
vocativ singular
plural