7 definiții pentru adet


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

adét sn [At: ȘINCAI, HR. II, 243/29 / V: adătíu, adeátiu / Pl: ~uri, -tiuri / E: tc âdet] (Iuz) 1 Obicei, datină. 2 (Spc) Impozit. 3 (Olt) Dijmă în rachiu plătit celui cămia îi aparține cazanul.

ADÉT, adeturi, s. n. (Învechit) Dare, impozit, taxă vamală. Dacă-mi plăteam birul ș-adetul la stăpîn, Nu mai aveam pricină. NEGRUZZI, S. II 249.

ADÉT, adeturi, s. n. (Înv.) Dare, impozit. – Tc. âdet „obicei, datină”.

adét n., pl. urĭ (turc. ar. âdet, uz, regulă, obiceĭ; bg. sîrb. adet). Mold. Azĭ Dobr. Datină, obiceĭ. Taxă vamală. Bir, dajdie. Azĭ în Gorj Dijmă de rachiŭ dată stăpînuluĭ cazanuluĭ. – În Mold. și azĭ adetĭ, maĭ ales în nord, ca Sireti, zîdĭ îld. Siret, zid.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ADÉT s. v. bir, compensare, compensație, dare, datină, daune, despăgubire, fel, impozit, obicei, reparație, rânduială, tradiție, uz, uzanță.

adet s. v. BIR. COMPENSARE. COMPENSAȚIE. DARE. DATINĂ. DAUNE. DESPĂGUBIRE. FEL. IMPOZIT. OBICEI. REPARAȚIE. RÎNDUIALĂ. TRADIȚIE. UZ. UZANȚĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

adét (adéturi), s. n. – Ipotecă, obligație care grevează. Var. (Mold.) adetiu. Mr. adete, megl. adet. < Tc. adet (din arab. ’āda), cf. ngr. ἀντέτι, bg., alb., sb. adet (Șeineanu, II, 8; Lokotsch 16). Întrebuințarea tc. se referea la darurile care la anumite date se făceau de obicei diferiților demnitari și funcționari ai imperiului.

Intrare: adet
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adet
  • adetul
  • adetu‑
plural
  • adeturi
  • adeturile
genitiv-dativ singular
  • adet
  • adetului
plural
  • adeturi
  • adeturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

adet

etimologie: