8 definiții pentru adempțiune
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ADEMPȚIÚNE s. f. Luare în posesiune sau acceptare a unui beneficiu. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. ademption, lat. ademptio, -onis.
adempțiune sf [At: CADE / V: ademțiune / Pl: ~ni / E: lat ademptio, -onis, fr ademption] (Jur) Revocare sau anulare a unui testament sau a unei donații.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ADEMPȚIÚNE s. f. (Rar) Luare în posesiune sau acceptare a unui beneficiu. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. ademption, lat. ademptio.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ADEMPȚIÚNE s.f. (Rar) Luare în posesiune sau acceptare a unui beneficiu. [< fr. ademption, cf. lat. ademptio].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ADEMPȚIÚNE s. f. luare în posesiune a unui beneficiu. (< fr. ademption, lat. ademptio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*adempțiúne f. (lat. adémptio, de la adémptus, luat). Jur. Revocarea unuĭ legat saŭ a uneĭ donațiunĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
adempțiúne (-demp-ți-u-) s. f., g.-d. art. adempțiúnii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
adempțiúne s. f. (sil. -demp-ți-u-), g.-d. art. adempțiúnii; pl. adempțiúni
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: a-demp-ți-u-ne
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
adempțiune
- 1. Luare în posesiune sau acceptare a unui beneficiu.surse: DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- limba franceză ademptionsurse: DEX '09 DEX '98 DN
- limba latină ademptio, -onissurse: DEX '09 DN