2 intrări

10 definiții

addénda sfs [At: DEX2 / E: lat addenda] 1 (Ltm) Ceea ce se adaugă la o lucrare pentru a o completa. 2 (Îs) ~ corrige Ceea ce se adaugă la o lucrare pentru a-i corecta unele greșeli Cf corrigenda, erată.

ADDÉNDA s. n. pl. Ceea ce se adaugă la sfârșitul unei lucrări. ◊ Addenda corrige = addenda prin care se și corectează unele greșeli dintr-o lucrare. – Cuv. lat.

ADDÉNDA, addende, s. f. (Latinism) Ceea ce se adaugă la o lucrare pentru a o completa. ◊ Addenda corrige = addenda prin care se și corectează unele greșeli dintr-o lucrare. – Din lat. addenda.

ADDÉNDA s. f. sg. (Latinism) Ceea ce se adaugă la o lucrare pentru a o completa. ◊ Addenda corrige = addenda prin care se și corectează unele greșeli dintr-o lucrare. – Din lat. addenda.

addénda (lat.) (fil.) s. n. pl.; abr. add.

ADDÉNDA s.f. Adaos la o lucrare cuprinzând note, texte, diagrame etc. ◊ Addenda corrige = addendă prin care se și corectează greșelile dintr-o lucrare. [< lat. addenda < addo – a adăuga].

ADDÉNDA s. f. inv. anexă la o lucrare, cuprinzând note, texte, diagrame etc. ♦ ~ et corrigenda = addendă prin care se și corectează greșelile dintr-o lucrare. (< lat. addenda)

ADDÉNDA f. Adaos la o lucrare. /Cuv. lat.

addéndă s. f., pl. addende

Intrare: addendă
addendă
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular addendă addenda
plural addende addendele
genitiv-dativ singular addende addendei
plural addende addendelor
vocativ singular
plural
Intrare: addenda
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular addenda addenda
plural addende addendele
genitiv-dativ singular addende addendei
plural addende addendelor
vocativ singular
plural