6 definiții pentru adamit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ADAMÍT, -Ă, adamiți, -te, s. m. și f. Membru al unei secte gnostice din primele secole ale creștinismului, ai cărei adepți, sub cuvânt că au recâștigat puritatea originară, umblau în pielea goală. – Din fr. adamite.

ADAMÍT, -Ă, adamiți, -te, s. m. și f. Membru al unei secte gnostice din primele secole ale creștinismului, ai cărei adepți, sub cuvânt că au recâștigat puritatea originară, umblau în pielea goală. – Din fr. adamite.

ADAMÍT, -Ă s.m. și f. Adept al adamismului. [< fr. adamite].

ADAMÍT, -Ă s. m. f. eretic, adept al adamismului (1). (< fr. adamite)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

adamít s. m., pl. adamíți

adamít s. m., pl. adamíți


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ADAMÍȚI (< Adam) s. m. pl. Adepți ai unei erezii din sec. 2. Respingeau căsătoria pentru a nu propaga în lume păcatul originar și umblau goi, pentru a fi cât mai aproape de biblicul Adam.

Intrare: adamit
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adamit
  • adamitul
  • adamitu‑
plural
  • adamiți
  • adamiții
genitiv-dativ singular
  • adamit
  • adamitului
plural
  • adamiți
  • adamiților
vocativ singular
  • adamitule
  • adamite
plural
  • adamiților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

adamit, -ă adamit adamită

  • 1. Membru al unei secte gnostice din primele secole ale creștinismului, ai cărei adepți, sub cuvânt că au recâștigat puritatea originară, umblau în pielea goală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: