2 intrări

11 definiții

ADAMÁSCĂ s. f. (Înv.) Damasc. – Din rus. adamaska, lat. (a)damascus, -a, -um „din Damasc”.

ADAMÁSCĂ s. f. (Înv.) Stofă scumpă de mătase, țesută cu flori. – Din rus. adamaska, lat. (a)damascus, -a, -um „din Damasc”.

ADAMÁSCĂ s. f. (Învechit) Stofă scumpă de mătase țesută cu flori (fabricată altădată ia Damasc). V. damasc. Strămoșii tăi cu oastea ieșeau la timpul slavei, Iar tu subt adamască... sălbatic horăiești. NEGRUZZI, S. II 189.

ADAMÁSCĂ s. f. (Înv.) Stofă scumpă de mătase țesută cu flori. – Lat. lit. (a)damascus (it. damasco).

adamáscă (înv.) s. f., g.-d. art. adamáștei

adamáscă s. f., g.-d. art. adamáștei

adamáscă s. f., g.-d. art. adamascei; pl. -

adamáscă2 sf [At: HEM 2181 / Pl: ? / E: nct] (Mol; înv) Plantă nedefinită mai îndeaproape.

adamáscă1 sf vz damasc

adamască f. Mold. V. damască: iar tu subt adamască... sălbatic hoinărești NEGR.

Intrare: adamască (g.-d. adamasce)
adamască (g.-d. adamasce)
substantiv feminin (F10) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular adamască adamasca
plural
genitiv-dativ singular adamasce adamascei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: adamască (g.-d. adamaște)
adamască (g.-d. adamaște) substantiv feminin
substantiv feminin (F8)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular adamască adamasca
plural
genitiv-dativ singular adamaște adamaștei
plural
vocativ singular
plural