opțiuni

11 definiții pentru adamantin


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ADAMANTÍN, -Ă, adamantini, -e, adj. (Despre luciul mineralelor) Diamantin. – Din lat. adamantinus, fr. adamantin.

ADAMANTÍN, -Ă, adamantini, -e, adj. (Despre luciul mineralelor) Diamantin. – Din lat. adamantinus, fr. adamantin.

adamantín, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~i, ~e / E: lat adamantinus, fr adamantin] (D. luciul mineralelor) Diamantin.

ADAMANTÍN, -Ă, adamantini, -e, adj. Care are tăria și strălucirea diamantului; diamantin.

ADAMANTÍN, -Ă, adamantini, -e, adj. Diamantin. – Lat. lit. adamantinus (fr. adamantin).

ADAMANTÍN, -Ă adj. (Despre luciul mineralelor) Diamantin. ♦ (Despre unele celule) care produc smalțul dinților. [< fr. adamantin, cf. lat. adamantinus].

ADAMANTÍN, -Ă adj. 1. diamantin. 2. (despre elemente histologice) care produce emailul dinților. (< fr. adamantin, lat. adamantinus)

*adamantín, -ă adj. (lat. adamantinus, d. la vgr. adamántinos). De diamant: aspect adamantin.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

adamantín adj. m., pl. adamantíni; f. adamantínă, pl. adamantíne

adamantín adj. m., pl. adamantíni; f. sg. adamantínă, pl. adamantíne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ADAMANTÍN adj. v. diamantin.

adamantin adj. v. DIAMANTIN.

Intrare: adamantin
adamantin adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adamantin
  • adamantinul
  • adamantinu‑
  • adamantină
  • adamantina
plural
  • adamantini
  • adamantinii
  • adamantine
  • adamantinele
genitiv-dativ singular
  • adamantin
  • adamantinului
  • adamantine
  • adamantinei
plural
  • adamantini
  • adamantinilor
  • adamantine
  • adamantinelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

adamantin

  • 1. Despre luciul mineralelor:
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: diamantin
    • 1.1. (Despre unele celule) Care produc smalțul dinților.
      surse: DN

etimologie: