AD LIBITUM loc. adj., loc. adv. După voie, după faptă, după plac; oricum. – Loc. lat.

ad libitum av [At: DN³ / E: lat ad libitum] 1 După voie. 2 După faptă. 3 După plac. 4 Oricum.

*AD LIBITUM loc. adv. lat. După plac, după voie, ori-cum.

AD LIBITUM (lat.) = După voie.

AD LIBITUM adv. După voie, după faptă, după plac; oricum. – Loc. lat.

AD LIBITUM loc. adv. După voie, după poftă, după plac; oricum. [< lat. ad libitum – după plac].

AD LIBITUM loc. adv. după voie, după plac, oricum. (< lat. ad libitum)

ad libitum adv. după bunul plac, după voia cuiva.

ad libitum (lat.) loc. adj., loc. adv.

ad libitum loc. adv.

libitum (ad ~) (lat.) loc. adj., loc. adv. (interpretare ~, a interpreta ~)

ad libitum (loc. lat. „după dorință”) 1. Indicație ce arată prezența facultativă a unui instrument sau a unei voci într-un ansamblu (1, 2), contrar lui obligato* (v. acompaniament). 2. Indicație ce dă interpretului libertatea de a-și alege nuanțele și tempoul (2), întâlnită mai frecvent în dreptul unei coroane* sau al unei cadențe (2); în acest sens, sin. cu a piacere*; abrev. ad lib.

AD LIBITUM (lat.) după voie; la alegere – A executa o bucată muzicală ad libitum, în conformitate cu dorința de interpretare a artistului.

A, ab, ad... Cu aceste prepoziții latine s-au format numeroase expresii. lată cîteva mai răspîndite: Ab absurdo (prin reducere la absurd); Ab antiguo (din vechime); Ab hoc et ab hac (de la aceasta și de la aceea); Ab imo pectore (din tot sufletul); Ab initio (de la început); Ab intestat (fără testament); Ab irato (sub imperiul mîniei); Ab origine (de la obîrșie); ș.a. Ad acta (la acte, la dosar); Ad gloriam (pentru glorie); Ad hominem (la om, personal); Ad honores (onorific, fără plată); Ad infinitum (la nesfîrșit); Ad interim (interimar, provizoriu); Ad libitum (după plac, pe alese); Ad litem (pentru un proces); Ad litteram (după literă, cuvînt cu cuvînt); Ad patres (referitor la strămoși); Ad perpetuam rei memoriam (spre veșnică amintire); Ad rem (la problemă, la obiect, precis); Ad unum (pînă la unul); Ad usum (după obicei); Ad valorem (după valoare); ș.a. A fortiori (cu atît mai mult); A minima (prea puțin); A priori (din cele dinainte); A posteriori (din experiență) ș.a.