2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

adăvăsire sf vz adevăsire[1]

  1. Cuvântul-titlu adevăsire nu este consemnat în acest dicționar. — Ladislau Strifler

adăvăsi v vz adevăsi

ADEVĂSI vb. 1. (Mold., Trans. N) A cheltui, a prăpădi. A: Să-ș adăvăsască toată vreamea sa petrecînd în călugărie. L SEC. XVII, 78r; cf. VARLAAM. C: Cu păcate spurcate îmi întinai sufletul și întru lene toată viață me o adevăsiiu. O, 55v. // B: cf. L ante 1693, 125r-125v. 2. (Mold.) A se extenua, a se istovi. Suindu-se în munte și adevăsîndu-se foarte și dobîndind boală de înflăciune, se cunoștea numai de pe graiu. DOSOFTEI, VS. Etimologie: magh. odaveszni. Vezi și adevăsit, neadevăsit. Cf. pojivăi; bătogi, mîrșăvi, nemoști, vitioni, zămorî.

adăvăsésc v. tr. (cp. cu ung. távozni, a se depărta, távoztatni, a depărta, maĭ ales că în Trans. vest se zice tăvăsesc). Vechĭ. Trans. Mold. Risipesc, ruinez, prăpădesc (averea, sănătatea, o turmă, un popor). – Și azĭ în Trans. adăvăsesc și adevesesc. În Mold. maĭ vechĭ adevăsesc, ĭar azĭ (Btș.) dăvăsesc, stric, hrentuĭesc, deteriorez: mi s’a dăvăsit caru pe drumu cel răŭ. În Olt. (Vc.) dăvăsesc, risipesc, cheltuĭesc mult. V. hodorogesc.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

adevăsí, adevăsésc, vb. IV (înv.) a cheltui, a risipi, a consuma.

Intrare: adăvăsi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • adăvăsi
  • adăvăsire
  • adăvăsit
  • adăvăsitu‑
  • adăvăsind
  • adăvăsindu‑
singular plural
  • adăvăsește
  • adăvăsiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • adăvăsesc
(să)
  • adăvăsesc
  • adăvăseam
  • adăvăsii
  • adăvăsisem
a II-a (tu)
  • adăvăsești
(să)
  • adăvăsești
  • adăvăseai
  • adăvăsiși
  • adăvăsiseși
a III-a (el, ea)
  • adăvăsește
(să)
  • adăvăsească
  • adăvăsea
  • adăvăsi
  • adăvăsise
plural I (noi)
  • adăvăsim
(să)
  • adăvăsim
  • adăvăseam
  • adăvăsirăm
  • adăvăsiserăm
  • adăvăsisem
a II-a (voi)
  • adăvăsiți
(să)
  • adăvăsiți
  • adăvăseați
  • adăvăsirăți
  • adăvăsiserăți
  • adăvăsiseți
a III-a (ei, ele)
  • adăvăsesc
(să)
  • adăvăsească
  • adăvăseau
  • adăvăsi
  • adăvăsiseră
Intrare: adevăsire
adevăsire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adevăsire
  • adevăsirea
plural
  • adevăsiri
  • adevăsirile
genitiv-dativ singular
  • adevăsiri
  • adevăsirii
plural
  • adevăsiri
  • adevăsirilor
vocativ singular
plural
adăvăsire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adăvăsire
  • adăvăsirea
plural
  • adăvăsiri
  • adăvăsirile
genitiv-dativ singular
  • adăvăsiri
  • adăvăsirii
plural
  • adăvăsiri
  • adăvăsirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)