2 definiții pentru acutumanță

acutumánță s. f., g.-d. art. acutumánței

ACUTUMÁNȚĂ s. f. 1. faptul de a se obișnui; adaptare. 2. (med.) proces prin care organismul devine insensibil la acțiunea unui medicament, a unei otrăvi. (< fr. accoutumance)

Intrare: acutumanță
acutumanță substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular acutumanță acutumanța
plural
genitiv-dativ singular acutumanțe acutumanței
plural
vocativ singular
plural