14 definiții pentru acustic

acústic, -ă [At: NEGRUZZI, S. I, 345 / Pl: -ici, -ice / E: fr acoustique, ngr ᾶϰουστιϰος] (Fiz) 1-3 a Care emite, transmite sau recepționează unde sonore. 4 a Care se referă la acustică. 5 sf Disciplină a fizicii care studiază emiterea, transmiterea și recepționarea undelor sonore. 6 sf Calitate a unei încăperi, a unui aparat etc. de a asigura o bună audiție.

ACÚSTIC, -Ă, acustici, -ce, adj., s. f. I. Adj. Care emite, transmite sau recepționează sunete, care aparține acusticii (II 1), privitor la acustică. ◊ Nervi acustici = a opta pereche de nervi cranieni. Tub acustic = tub lung care servește la transmiterea vocii pe nave, în puțuri miniere etc. Cornet acustic = dispozitiv cu ajutorul căruia se recepționează sunete și se înlesnește perceperea lor. II. S. f. 1. Parte a fizicii care se ocupă cu studiul producerii, propagării și recepționării sunetelor. ◊ Acustică arhitecturală = ramură a acusticii care studiază fenomenele legate de propagarea undelor acustice în încăperi. 2. Calitatea de a înlesni o (bună) audiție. – Din fr. acoustique.

ACÚSTIC, -Ă, acustici, -ce, adj., s. f. I. Adj. Care emite, transmite sau recepționează sunete, care aparține acusticii (II 1), privitor la acustică. ◊ Nervi acustici = a opta pereche de nervi cranieni. Tub acustic = tub lung care servește la transmiterea vocii pe nave, în puțuri miniere etc. Cornet acustic = dispozitiv cu ajutorul căruia se recepționează sunete și se înlesnește perceperea lor. II. S. f. 1. Parte a fizicii care se ocupă cu studiul producerii, propagării și recepționării sunetelor. ◊ Acustică arhitecturală = ramură a acusticii care studiază fenomenele legate de propagarea undelor acustice în încăperi. 2. Calitatea de a înlesni o (bună) audiție. – Din fr. acoustique.

ACÚSTIC, -Ă, acustici, -e, adj. Care se referă la acustică, care emite, transmite sau recepționează sunete. Aparate acusticeCornet (sau aparat) acustic = mică pîlnie care întărește sunetele și pe care o aplică la ureche persoanele cu auzul slab.

ACÚSTIC, -Ă, acustici, -ce, adj. Privitor la acustică; care emite, transmite sau recepționează sunete. ◊ Cornet acustic = mică pâlnie care întărește sunetele și pe care o aplică la ureche persoanele care au auzul slab. – Fr. acoustique (< gr.).

acústic adj. m., pl. acústici; f. acústică, pl. acústice

acústic adj. m., pl. acústici; f. sg. acústică, pl. acústice

ACÚSTIC, -Ă adj. Referitor la acustică; care emite, transmite sau recepționează sunete. ◊ Cornet acustic = pâlnie care întărește sunetele, folosită de cel cu auzul slab. [< fr. acoustique, cf. it. acustico < gr. akoustikos – relativ la sunet].

ACÚSTIC, -Ă I. adj. referitor la acustică. II. s. f. 1. ramură a fizicii care studiază natura și proprietățile sunetelor. 2. disciplină muzicală care studiază sunetele și legile perceperii lor. 3. calitate a audiției sunetelor într-o încăpere. (< fr. acoustique)

ACÚSTIC acústică (acústici, acústice) 1) Care ține de acustică; privitor la acustică. 2) Care emite, propagă sau recepționează sunete. Aparat acustic. /<fr. acoustique

acustic a. 1. privitor la auz: nerv acustic; 2. care servă a produce sau transmite sunetele: tub acustic.

*acústic, -ă adj., (vgr. akustikós). Relativ la auz: nerv acustic. Cornet acustic, cornet care adună sunetele ca să le auzĭ maĭ bine. S. f., pl. ĭ. Fiz. Știința sunetelor; felu cum se aud sunetele uneĭ sălĭ: acest teatru are o acustică bună. Adv. Din punct de vedere acustic.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ACÚSTIC, -Ă adj. (< fr. acoustiques, cf. it. acustica < gr. akoustikos – relativ la sunet): în sintagma fonetică acustică (v.).

ACUSTIC, -Ă 1. Fonetică ~ Ramură a foneticii* care analizează și descrie proprietățile fizice ale sunetelor* din perspectiva felului în care sunt percepute de către receptor*. Este complementară cu fonetica articulatorie*. Caracteristicile articulatorii și cele acustice ale unui sunet sunt legate între ele, fără să se poată stabili totuși o corespondență de 1: 1 (de ex., consoanele palatale* și dentale*, diferite ca loc de articulare, sunt asemănătoare din punct de vedere acustic prin aceea că produc un sunet ascuțit, sunt acute). Producerea sunetelor determină variații ale presiunii aerului, dependente de frecvența, intensitatea și forma vibrațiilor (undelor). Aceste variații sunt înregistrate cu ajutorul spectrografului, spectrul fiecărui sunet având formanți* specifici. 2. Clasificare ~ a sunetelor Clasificare realizată în funcție de formanții caracteristici fiecărui sunet. De ex., în funcție de concentrarea sau de dispersia formanților, se disting sunete compacte (vocala [a], consoanele laringale* velare* și palatale) și sunete difuze (vocalele [i, î, u], consoanele labiale* și dentale); în funcție de înălțimea sunetului, influențată de volumul rezonatorului, se disting sunete acute (vocalele [e, i]), consoanele palatale și dentale) și grave (vocalele [o, u], consoanele labiale și velare) etc. 3. Trăsătură ~ Caracteristică a structurii formanților, utilizată pentru descrierea sunetelor. L.I.R.

Intrare: acustic
acustic adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular acustic acusticul acustică acustica
plural acustici acusticii acustice acusticele
genitiv-dativ singular acustic acusticului acustice acusticei
plural acustici acusticilor acustice acusticelor
vocativ singular
plural