ACUPUNCTÚRĂ s. f. Metodă terapeutică originară din China, bazată pe acțiune reflexă, care constă în înțeparea pielii, în anumite puncte ale corpului, cu ace metalice fine. – Din fr. acupuncture.

ACUPUNCTÚRĂ s. f. Metodă terapeutică originară din China, bazată pe acțiune reflexă, care constă în înțeparea pielii, în anumite puncte ale corpului, cu ace metalice fine. – Din fr. acupuncture.

acupunctúră (-punc-tu-) s. f., g.-d. art. acupunctúrii

acupunctúră s. f. (sil. -punc-), g.-d. art. acupunctúrii

acupunctúră sf [At: DEX² / E: fr acupuncture] (Med) Metodă terapeutică originară din China, bazată pe acțiune reflexă, care constă în înțeparea pielii, în anumite puncte ale corpului, cu ace metalice fine.

ACUPUNCTÚRĂ s.f. Tratament medical care constă în înțepături făcute în regiunea bolnavă. [< fr. acupuncture, cf. lat. acus – ac, punctura – înțepătură].

ACUPUNCTÚRĂ s. f. metodă terapeutică prin introducerea unor ace fine sub piele, în anumite puncte. (< fr. acupuncture)

ACUPUNCTÚRĂ f. Tratament medical care constă în introducerea unor ace în anumite regiuni ale corpului. [G.-D. acupuncturii; Sil. -punc-tu-] /<fr. acupuncture

acupunctúră s.f. 1978 Metodă terapeutică originară din China care constă în înțeparea pielii în anumite puncte ale corpului, cu ace foarte subțiri v. electropunctură, reflectoterapie (din fr. acupuncture)