9 definiții pentru acupunctură

ACUPUNCTÚRĂ s. f. Metodă terapeutică originară din China, bazată pe acțiune reflexă, care constă în înțeparea pielii, în anumite puncte ale corpului, cu ace metalice fine. – Din fr. acupuncture.

ACUPUNCTÚRĂ s. f. Metodă terapeutică originară din China, bazată pe acțiune reflexă, care constă în înțeparea pielii, în anumite puncte ale corpului, cu ace metalice fine. – Din fr. acupuncture.

acupunctúră (-punc-tu-) s. f., g.-d. art. acupunctúrii

acupunctúră s. f. (sil. -punc-), g.-d. art. acupunctúrii

acupunctúră sf [At: DEX2 / E: fr acupuncture] (Med) Metodă terapeutică originară din China, bazată pe acțiune reflexă, care constă în înțeparea pielii, în anumite puncte ale corpului, cu ace metalice fine.

ACUPUNCTÚRĂ s.f. Tratament medical care constă în înțepături făcute în regiunea bolnavă. [< fr. acupuncture, cf. lat. acus – ac, punctura – înțepătură].

ACUPUNCTÚRĂ s. f. metodă terapeutică prin introducerea unor ace fine sub piele, în anumite puncte. (< fr. acupuncture)

ACUPUNCTÚRĂ f. Tratament medical care constă în introducerea unor ace în anumite regiuni ale corpului. [G.-D. acupuncturii; Sil. -punc-tu-] /<fr. acupuncture


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

acupunctúră s.f. 1978 Metodă terapeutică originară din China care constă în înțeparea pielii în anumite puncte ale corpului, cu ace foarte subțiri v. electropunctură, reflectoterapie (din fr. acupuncture)

Intrare: acupunctură
acupunctură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular acupunctu acupunctura
plural acupuncturi acupuncturile
genitiv-dativ singular acupuncturi acupuncturii
plural acupuncturi acupuncturilor
vocativ singular
plural