10 definiții pentru acuminat

acuminát a [At: GRECESCU, FL. 62 / Pl: ~ați, -e / E: fr acuminé, lat acuminatus] (D. frunze, fructe etc.) Care se termină cu un vârf lung și ascuțit.

ACUMINÁT, -Ă, acuminați, -te, adj. (Despre frunze, fructe etc.) Care se termină printr-un vârf lung și ascuțit. – Din fr. acuminé, lat. acuminatus.

ACUMINÁT, -Ă, acuminați, -te, adj. (Despre frunze, fructe etc.) Care se termină printr-un vârf lung și ascuțit. – Din fr. acuminé, lat. acuminatus.

ACUMINÁT, -Ă, acuminați, -te, adj. (Despre frunze, fructe etc.) Care se termină printr-un vîrf lung și ascuțit.

ACUMINÁT, -Ă, acuminați, -te, adj. (Despre frunze, fructe etc.) Care se termină printr-un vârf lung și ascuțit. – Fr. acuminé (lat. lit. acuminatus).

acuminát adj. m., pl. acumináți; f. acuminátă, pl. acumináte

acuminát adj. m., pl. acumináți; f. sg. acuminátă, pl. acumináte

ACUMINÁT, -Ă adj. (Despre frunze, fructe etc.) Terminat cu un vârf lung și ascuțit. [Cf. fr. acuminé, lat. acuminatus < acumen – vârf].

ACUMINÁT, -Ă adj. (bot.; despre organe) terminat cu un vârf lung și ascuțit. (< fr. acuminé, lat. acuminatus)

*acuminát, -ă adj. (lat. acuminatus). Bt. Frunză acuminată, frunză cu vîrfu ascuțit.

În original, tipărit greșit: acumimat, -ă - LauraGellner
Intrare: acuminat
acuminat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular acuminat acuminatul acumina acuminata
plural acuminați acuminații acuminate acuminatele
genitiv-dativ singular acuminat acuminatului acuminate acuminatei
plural acuminați acuminaților acuminate acuminatelor
vocativ singular
plural