8 definiții pentru aculturație

aculturáție sf [At: DEX2 / E: fr acculturation] Preluare de către o comunitate a unor elemente de cultură sau a întregii culturi a altei comunități aflate pe o treaptă superioară de dezvoltare.

ACULTURÁȚIE s. f. Preluare de către o comunitate a unor elemente de cultură materială și spirituală sau a întregii culturi a altei comunități aflate pe o treaptă superioară de dezvoltare. – Din fr. acculturation.

ACULTURÁȚIE s. f. Preluare de către o comunitate a unor elemente de cultură materială și spirituală sau a întregii culturi a unei comunități aflate pe o treaptă superioară de dezvoltare. – Din fr. acculturation.

aculturáție (-ți-e) s. f., art. aculturáția (-ți-a), g.-d. aculturáții, art. aculturáției

aculturáție s. f. (sil. -ți-e), art. aculturáția (sil. -ți-a), g.-d. art. aculturáției; pl. aculturáții

ACULTURÁȚIE s.f. Ansamblul transformărilor care au loc într-un grup social (privind felul de a munci și gândi, de a se comporta și judeca etc.) ca urmare a unui contact permanent cu un alt grup social mai mare. [Gen. -iei. / < engl. acculturation].

ACULTURÁȚIE s. f. complex de transformări care au loc în planul culturii ca urmare a contactului între grupuri sociale având culturi deosebite; adaptare a unui individ (grup) la o nouă cultură. (< fr., engl. acculturation)

ACULTURÁȚIE ~i f. Totalitate a transformărilor culturale pe care le suferă un grup social în contact cu altul mai mare. /< engl. acculturation, germ. Akkulturation

Intrare: aculturație
aculturație
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aculturație aculturația
plural
genitiv-dativ singular aculturații aculturației
plural
vocativ singular
plural