7 definiții pentru aculeat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aculeat, ~ă a [At: GRECESCU, FL. 216 / P: ~le-at / Pl: ~ați, ~e / E: lat aculeatus] 1 (Bot) Aculeiform. 2 a (D. insecte) Care are ac. 3 sf (Lpl) Grup de insecte himenoptere care au ovipozitorul tenninat cu un ac. 4 sf Insectă care face parte din grupul aculeate (4).

ACULEÁT, -Ă, aculeați, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Despre insecte) Care are ac. 2. S. f. (La pl.) Grup de insecte himenoptere care au ovipozitorul terminat cu un ac; (și la sg.) insectă care face parte din acest grup. [Pr.: -le-at] – Din lat. aculeatus, fr. aculéate.

ACULEÁT, -Ă, aculeați, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Despre insecte) Care are ac. 2. S. f. (La pl.) Grup de insecte himenoptere care au ovipozitorul terminat cu un ac; (și la sg.) insectă care face parte din acest grup. [Pr.: -le-at] – Din lat. aculeatus, fr. aculéates.

ACULEÁT, -Ă adj. (Zool.; despre insecte) Prevăzut cu un ac. [Pron. -le-at. / < lat. aculeatus].

ACULEÁT, -Ă I. adj. (bot.) prevăzut cu țepi. ◊ (despre insecte) care are ac. II. s. f. pl. subordin de himenoptere prevăzute cu ac: albina. (< lat. aculeatus, /II/ fr. aculéates)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aculeát (-le-at) adj. m., pl. aculeáți; f. aculeátă, pl. aculeáte

aculeát adj. m. (sil. -le-at), pl. aculeáți; f. sg. aculeátă, pl. aculeáte

Intrare: aculeat
aculeat adjectiv
  • silabație: -le-at
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aculeat
  • aculeatul
  • aculeatu‑
  • aculea
  • aculeata
plural
  • aculeați
  • aculeații
  • aculeate
  • aculeatele
genitiv-dativ singular
  • aculeat
  • aculeatului
  • aculeate
  • aculeatei
plural
  • aculeați
  • aculeaților
  • aculeate
  • aculeatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aculeat

  • 1. (Despre insecte) Care are ac.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: