11 definiții pentru actaea

ORBÁLȚ, (1) orbalțuri, s. n., (2) orbalți, s. m. (Înv. și pop.) 1. S. n. Erizipel, brâncă. 2. S. m. Numele a două plante erbacee întrebuințate în medicina populară: a) plantă veninoasă, cu tulpina subțire, cu frunze mari și flori mici, albe-gălbui (Actaea spicata); b) silnică. – Din magh. orbánc.

orbálț (erizipel) s. n., pl. orbálțuri

orbálț (bot.) s. m., pl. orbálți

ORBÁLȚ s. (BOT.; Actaea spicata) (reg.) iarba-sfântului-Cristofor, iarba-tâlharului, iarbă-de-orbalț.

ORBÁLȚ s. v. erizipel, reumatism, silnic.

ORBÁLȚ1 ~uri n. pop. Boală infecțioasă manifestată prin inflamarea și înroșirea pielii, prin dureri și stare febrilă; brâncă; erizipel. /<ung. orbánc

ORBÁLȚ2 ~i m. Plantă erbacee veninoasă, cu tulpina erectă, subțire, și cu frunze ovale, zimțate. /<ung. orbánc


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ACTAEA L., ACTEA, fam. Ranunculaceae. Gen originar din America de N, Asia și Europa Centrală, cca 6 specii. Flori mici, actinomorfe (4 sepale și 4 petale membranoase), dispuse în racem scurt. Fruct, bacă. Frunze alterne, în verticil.

A. rubra Willd. Specie ce înflorește primăvara-vara. Tije înalte pînă Ia 0,40 m cu fructe roșii-intens.

A. spicata L. Specie ce înflorește primăvara-vara. Flori mici, albe, în raceme dense, ovate, cu pedunculi lungi. Frunze penat-compuse, dințate, cu foliole alungit-eliptice sau ovate, vîrf ascuțit. Tufă înaltă pînă la 0,55 m, otrăvitoare. Tulpină păroasă în treimea superioară.

Actaea alba (L.) Mill. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori albe. Plantă înaltă pînă la 45-55 cm. Decorativă abia toamna, prin fructele ei albe și tijele roșii, îngroșate. Frunze penat-compuse.

Intrare: actaea
actaea