4 definiții pentru actaea


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ACTAEA L., ACTEA, fam. Ranunculaceae. Gen originar din America de N, Asia și Europa Centrală, cca 6 specii. Flori mici, actinomorfe (4 sepale și 4 petale membranoase), dispuse în racem scurt. Fruct, bacă. Frunze alterne, în verticil.

A. rubra Willd. Specie ce înflorește primăvara-vara. Tije înalte pînă Ia 0,40 m cu fructe roșii-intens.

A. spicata L. Specie ce înflorește primăvara-vara. Flori mici, albe, în raceme dense, ovate, cu pedunculi lungi. Frunze penat-compuse, dințate, cu foliole alungit-eliptice sau ovate, vîrf ascuțit. Tufă înaltă pînă la 0,55 m, otrăvitoare. Tulpină păroasă în treimea superioară.

Actaea alba (L.) Mill. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori albe. Plantă înaltă pînă la 45-55 cm. Decorativă abia toamna, prin fructele ei albe și tijele roșii, îngroșate. Frunze penat-compuse.

Intrare: actaea
actaea
termen biologic (I2)

7 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

ORBÁLȚ, (1) orbalțuri, s. n., (2) orbalți, s. m. (Înv. și pop.) 1. S. n. Erizipel, brâncă. 2. S. m. Numele a două plante erbacee întrebuințate în medicina populară: a) plantă veninoasă, cu tulpina subțire, cu frunze mari și flori mici, albe-gălbui (Actaea spicata); b) silnică. – Din magh. orbánc.

orbálț (erizipel) s. n., pl. orbálțuri

orbálț (bot.) s. m., pl. orbálți

ORBÁLȚ s. (BOT.; Actaea spicata) (reg.) iarba-sfântului-Cristofor, iarba-tâlharului, iarbă-de-orbalț.

ORBÁLȚ s. v. erizipel, reumatism, silnic.

ORBÁLȚ1 ~uri n. pop. Boală infecțioasă manifestată prin inflamarea și înroșirea pielii, prin dureri și stare febrilă; brâncă; erizipel. /<ung. orbánc

ORBÁLȚ2 ~i m. Plantă erbacee veninoasă, cu tulpina erectă, subțire, și cu frunze ovale, zimțate. /<ung. orbánc