10 definiții pentru acroteră acroter acroteriu

ACROTÉRĂ, acrotere, s. f. Mic piedestal așezat în vârful sau la extremitățile unui fronton pentru a susține vase, statuete sau alte ornamente; p. ext. statuie, vas sau ornament așezat pe acest piedestal. – Din fr. acrotère.

ACROTÉRĂ, acrotere, s. f. Mic piedestal așezat în vârful sau la extremitățile unui fronton pentru a susține vase, statuete sau alte ornamente; p. ext. statuie, vas sau ornament așezat pe acest piedestal. – Din fr. acrotère.

acrotéră (a-cro-) s. f., g.-d. art. acrotérei; pl. acrotére

acrotéră s. f. (sil. -cro-), g.-d. art. acrotérei; pl. acrotére

ACROTÉRĂ s.f. v. acroter.

ACROTÉRĂ s. f. soclu la fiecare dintre extremitățile unui fronton destinat a susține statui sau alte ornamente. (< fr. acrotère, gr. akroterion)

ACROTÉR, acrotere, s. n. Mic piedestal așezat în vîrful sau la extremitățile unui fronton pentru a susține statui, vase sau alte ornamente.

ACROTÉR s.n. (Arhit.) Soclu așezat pe un fronton pentru a susține statui, vase sau alte ornamente; (p. ext.) statuie sau elemente ornamentale așezate pe acest soclu. [Var. acrotéră s.f., acrotériu s.n. / < fr. acrotère].

ACROTÉRIU s.n. v. acroter.

*acrotériŭ n. (vgr. akrotérion). Arh. Mic piedestal care se pune la colțu saŭ vîrfu unuĭ fronton ca să susție [!] ceva (un vas, o státuă)

Intrare: acroteră
acroteră substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular acrote acrotera
plural acrotere acroterele
genitiv-dativ singular acrotere acroterei
plural acrotere acroterelor
vocativ singular
plural
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular acroter acroterul
plural acrotere acroterele
genitiv-dativ singular acroter acroterului
plural acrotere acroterelor
vocativ singular
plural
acroteriu substantiv neutru
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular acroteriu acroteriul
plural acroterii acroteriile
genitiv-dativ singular acroteriu acroteriului
plural acroterii acroteriilor
vocativ singular
plural

acroteră acroter acroteriu

  • 1. Mic piedestal așezat în vârful sau la extremitățile unui fronton pentru a susține vase, statuete sau alte ornamente.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. prin extensiune Statuie, vas sau ornament așezat pe acest piedestal.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: