2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

acritúră sf [At: PISCUPESCU, O. 195 / Pl: ~ri / E: acri + -tură] 1 Aliment acru. 2 (Spc) Murătură. 3 (Fig) Persoană veșnic nemulțumită.

ACRITÚRĂ, acrituri, s. f. Aliment acru; (în special) murătură. ♦ Epitet dat unei persoane ursuze, morocănoase, rele. – Acri + suf. -tură.

ACRITÚRĂ, acrituri, s. f. Aliment acru; (în special) murătură. ♦ Epitet dat unei persoane ursuze, morocănoase, rele. – Acri + suf. -tură.

ACRITÚRĂ, acrituri, s. f. Aliment acru; (în special) murătură. S-a bolnăvit de gălbinare – i-a trecut cu cîrmîz și cu acrituri. CARAGIALE, O. I 217. ◊ Fig. Nume batjocoritor dat de țărani, în timpul regimului burghezo-moșieresc, notabilităților satului. Cine purta gambeta era poreclit acritură. Acritură li se mai spunea și celorlalți, – notari, cîrciumari, perceptori, care se învestmîntau în haine nemțești. STANCU, D. 241.

ACRITÚRĂ, acrituri, s. f. Aliment acru; (în special) murătură. – Din acri + suf. -(i)tură.

ACRITÚRĂ ~i f. Aliment acru (fructe, murături etc.). /a acri + suf. ~tura

acritură f. 1. lucru acru; 2. pl. legume sau poame acre.

acritúră f., pl. ĭ. Lucru acru. Pl. Mîncărĭ saŭ fructe acre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

acritúră (a-cri-) s. f., g.-d. art. acritúrii; pl. acritúri

acritúră s. f. (sil. -cri-), g.-d. art. acritúrii; pl. acritúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ACRITÚRI s. pl. v. murături.

ACRITURI s. pl. murături (pl.).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

acritúră, -i, s.f. – Murătură; legume conservate în apa cu sare și oțet. – Din acru (< lat. acrus, forma vulgară de la acer „ascuțit, pătrunzător”) + -tură.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

acritură, acrituri s. f. (peior.) persoană în vârstă

Intrare: acrituri
substantiv feminin (F169)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • acrituri
  • acriturile
genitiv-dativ singular
plural
  • acrituri
  • acriturilor
vocativ singular
plural
Intrare: acritură
acritură substantiv feminin
  • silabație: a-cri-
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acritu
  • acritura
plural
  • acrituri
  • acriturile
genitiv-dativ singular
  • acrituri
  • acriturii
plural
  • acrituri
  • acriturilor
vocativ singular
plural

acritură

  • 1. Aliment acru; (în special) murătură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: murătură un exemplu
    exemple
    • S-a bolnăvit de gălbinare – i-a trecut cu cîrmîz și cu acrituri. CARAGIALE, O. I 217.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Epitet dat unei persoane ursuze, morocănoase, rele.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. Nume batjocoritor dat de țărani, în timpul regimului burghezo-moșieresc, notabilităților satului.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Cine purta gambeta era poreclit acritură. Acritură li se mai spunea și celorlalți, – notari, cîrciumari, perceptori, care se învestmîntau în haine nemțești. STANCU, D. 241.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Acri + sufix -tură.
    surse: DEX '98 DEX '09