13 definiții pentru acritură

acritúră sf [At: PISCUPESCU, O. 195 / Pl: -ri / E: acri + -tură] 1 Aliment acru. 2 (Spc) Murătură. 3 (Fig) Persoană veșnic nemulțumită.

ACRITÚRĂ, acrituri, s. f. Aliment acru; (în special) murătură. ♦ Epitet dat unei persoane ursuze, morocănoase, rele. – Acri + suf. -tură.

ACRITÚRĂ, acrituri, s. f. Aliment acru; (în special) murătură. ♦ Epitet dat unei persoane ursuze, morocănoase, rele. – Acri + suf. -tură.

ACRITÚRĂ, acrituri, s. f. Aliment acru; (în special) murătură. S-a bolnăvit de gălbinare – i-a trecut cu cîrmîz și cu acrituri. CARAGIALE, O. I 217. ◊ Fig. Nume batjocoritor dat de țărani, în timpul regimului burghezo-moșieresc, notabilităților satului. Cine purta gambeta era poreclit acritură. Acritură li se mai spunea și celorlalți, – notari, cîrciumari, perceptori, care se învestmântau în haine nemțești. STANCU, D. 241.

ACRITÚRĂ, acrituri, s. f. Aliment acru; (în special) murătură. – Din acri + suf. -(i)tură.

acritúră (a-cri-) s. f., g.-d. art. acritúrii; pl. acritúri

acritúră s. f. (sil. -cri-), g.-d. art. acritúrii; pl. acritúri

ACRITÚRĂ ~i f. Aliment acru (fructe, murături etc.). /a acri + suf. ~tura

acritură f. 1. lucru acru; 2. pl. legume sau poame acre.

acritúră f., pl. ĭ. Lucru acru. Pl. Mîncărĭ [!] saŭ fructe acre.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

acritúră, -i, s.f. – Murătură; legume conservate în apa cu sare și oțet. – Din acru (< lat. acrus, forma vulgară de la acer „ascuțit, pătrunzător„) + -tură.

ACRITÚRI s. pl. murături (pl.).


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

acritură, acrituri s. f. (peior.) persoană în vârstă

Intrare: acritură
acritură substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular acritu acritura
plural acrituri acriturile
genitiv-dativ singular acrituri acriturii
plural acrituri acriturilor
vocativ singular
plural