12 definiții pentru acritură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

acritúră sf [At: PISCUPESCU, O. 195 / Pl: ~ri / E: acri + -tură] 1 Aliment acru. 2 (Spc) Murătură. 3 (Fig) Persoană veșnic nemulțumită.

ACRITÚRĂ, acrituri, s. f. Aliment acru; (în special) murătură. ♦ Epitet dat unei persoane ursuze, morocănoase, rele. – Acri + suf. -tură.

ACRITÚRĂ, acrituri, s. f. Aliment acru; (în special) murătură. ♦ Epitet dat unei persoane ursuze, morocănoase, rele. – Acri + suf. -tură.

ACRITÚRĂ, acrituri, s. f. Aliment acru; (în special) murătură. S-a bolnăvit de gălbinare – i-a trecut cu cîrmîz și cu acrituri. CARAGIALE, O. I 217. ◊ Fig. Nume batjocoritor dat de țărani, în timpul regimului burghezo-moșieresc, notabilităților satului. Cine purta gambeta era poreclit acritură. Acritură li se mai spunea și celorlalți, – notari, cîrciumari, perceptori, care se învestmîntau în haine nemțești. STANCU, D. 241.

ACRITÚRĂ, acrituri, s. f. Aliment acru; (în special) murătură. – Din acri + suf. -(i)tură.

ACRITÚRĂ ~i f. Aliment acru (fructe, murături etc.). /a acri + suf. ~tura

acritură f. 1. lucru acru; 2. pl. legume sau poame acre.

acritúră f., pl. ĭ. Lucru acru. Pl. Mîncărĭ saŭ fructe acre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

acritúră (a-cri-) s. f., g.-d. art. acritúrii; pl. acritúri

acritúră s. f. (sil. -cri-), g.-d. art. acritúrii; pl. acritúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ACRITURI s. pl. murături (pl.).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

acritúră, -i, s.f. – Murătură; legume conservate în apa cu sare și oțet. – Din acru (< lat. acrus, forma vulgară de la acer „ascuțit, pătrunzător”) + -tură.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

acritură, acrituri s. f. (peior.) persoană în vârstă

Intrare: acritură
acritură substantiv feminin
  • silabație: a-cri-
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acritu
  • acritura
plural
  • acrituri
  • acriturile
genitiv-dativ singular
  • acrituri
  • acriturii
plural
  • acrituri
  • acriturilor
vocativ singular
plural

acritură

  • 1. Aliment acru; (în special) murătură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: murătură un exemplu
    exemple
    • S-a bolnăvit de gălbinare – i-a trecut cu cîrmîz și cu acrituri. CARAGIALE, O. I 217.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Epitet dat unei persoane ursuze, morocănoase, rele.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. Nume batjocoritor dat de țărani, în timpul regimului burghezo-moșieresc, notabilităților satului.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Cine purta gambeta era poreclit acritură. Acritură li se mai spunea și celorlalți, – notari, cîrciumari, perceptori, care se învestmîntau în haine nemțești. STANCU, D. 241.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Acri + sufix -tură.
    surse: DEX '98 DEX '09