10 definiții pentru acostament

acostamént sn [At: DA ms / Pl: ~e / E: fr accotement] Fâșie laterală din platforma unui drum, de obicei nepavată, situată la marginea părții carosabile.

ACOSTAMÉNT, acostamente, s. n. Fâșie laterală din platforma unei șosele, de obicei nepavată, situată la marginea părții carosabile. – După fr. accotement.

ACOSTAMÉNT, acostamente, s. n. Fâșie laterală din platforma unei șosele, cuprinsă între marginea părții carosabile și marginea șoselei. – După fr. accotement.

ACOSTAMÉNT, acostamente, s. n. Fîșie laterală de-a lungul unui drum, lăsată în general nepavată sau nepietruită, care servește pentru siguranța circulației, scurgerea apelor, circulația pietonilor și la depozitarea materialului de întreținere.

ACOSTAMÉNT, acostamente, s. n. Fâșie laterală (nepavată sau nepietruită) de-a lungul unui drum, care servește la circulația pietonilor, la scurgerea apelor etc. – După fr. accotement.

acostamént s. n., pl. acostaménte

acostamént s. n., pl. acostaménte

ACOSTAMÉNT s.n. Fâșie laterală de-a lungul unei șosele, situată între partea carosabilă și șanț. [Pl. -te. / cf. fr. accotement].

ACOSTAMÉNT s. n. fâșie laterală de-a lungul unei șosele. (după fr. accotement)

ACOSTAMÉNT ~e n. Fiecare dintre cele două fâșii laterale de-a lungul unei șosele, situate între partea carosabilă și șanț. /<fr. accotement

Intrare: acostament
acostament substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular acostament acostamentul
plural acostamente acostamentele
genitiv-dativ singular acostament acostamentului
plural acostamente acostamentelor
vocativ singular
plural