10 definiții pentru acostament


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

acostamént sn [At: DA ms / Pl: ~e / E: fr accotement] Fâșie laterală din platforma unui drum, de obicei nepavată, situată la marginea părții carosabile.

ACOSTAMÉNT, acostamente, s. n. Fâșie laterală din platforma unei șosele, de obicei nepavată, situată la marginea părții carosabile. – După fr. accotement.

ACOSTAMÉNT, acostamente, s. n. Fâșie laterală din platforma unei șosele, cuprinsă între marginea părții carosabile și marginea șoselei. – După fr. accotement.

ACOSTAMÉNT, acostamente, s. n. Fîșie laterală de-a lungul unui drum, lăsată în general nepavată sau nepietruită, care servește pentru siguranța circulației, scurgerea apelor, circulația pietonilor și la depozitarea materialului de întreținere.

ACOSTAMÉNT, acostamente, s. n. Fâșie laterală (nepavată sau nepietruită) de-a lungul unui drum, care servește la circulația pietonilor, la scurgerea apelor etc. – După fr. accotement.

ACOSTAMÉNT s.n. Fâșie laterală de-a lungul unei șosele, situată între partea carosabilă și șanț. [Pl. -te. / cf. fr. accotement].

ACOSTAMÉNT s. n. fâșie laterală de-a lungul unei șosele. (după fr. accotement)

ACOSTAMÉNT ~e n. Fiecare dintre cele două fâșii laterale de-a lungul unei șosele, situate între partea carosabilă și șanț. /<fr. accotement


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

acostamént s. n., pl. acostaménte

acostamént s. n., pl. acostaménte

Intrare: acostament
acostament substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acostament
  • acostamentul
  • acostamentu‑
plural
  • acostamente
  • acostamentele
genitiv-dativ singular
  • acostament
  • acostamentului
plural
  • acostamente
  • acostamentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

acostament

  • 1. Fâșie laterală din platforma unei șosele, de obicei nepavată, situată la marginea părții carosabile.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: