2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ACÓRDICĂ s.f. Disciplină muzicală care studiază diferitele acorduri construite din terțe necombinate cu alte elemente ale muzicii. [< germ. Akkordik].

ACÓRDICĂ ~ce f. Disciplină care se ocupă cu studiul acordurilor muzicale. /Din acord

acórdic, ~ă [At: DEX2 / Pl: ~ici, ~ice / E: acord + -ic] 1 a (D. sunete muzicale) Care intră în componența acordului (6). 2 sf Disciplină care studiază diferitele acorduri (6) muzicale.

ACÓRDIC, -Ă, acordici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre sunete muzicale) Care intră în componența acordului. 2. S. f. Disciplină care studiază diferitele acorduri muzicale. – Acord + suf. -ic.

ACÓRDIC, -Ă, acordici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre sunete muzicale) Care intră în componența acordului. 2. S. f. Disciplină care studiază diferitele acorduri muzicale. – Acord + suf. -ic.

ACÓRDIC, -Ă adj. (Muz.) Referitor la acordică, la acorduri muzicale. [Cf. germ. akkordisch].

ACÓRDIC, -Ă I. adj. referitor la acordică. II. s. f. disciplină muzicală care studiază diferitele acorduri. (< germ. akkordisch, /II/ Akkordik)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

acórdică s. f., g.-d. art. acórdicii

acórdică s. f., g.-d. art. acórdicii

acórdic adj. m., pl. acórdici; f. acórdică, pl. acórdice

acórdic adj. m., pl. acórdici; f. sg. acórdică, pl. acórdice

Intrare: acordică
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acordică
  • acordica
plural
genitiv-dativ singular
  • acordici
  • acordicii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: acordic
acordic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acordic
  • acordicul
  • acordicu‑
  • acordică
  • acordica
plural
  • acordici
  • acordicii
  • acordice
  • acordicele
genitiv-dativ singular
  • acordic
  • acordicului
  • acordice
  • acordicei
plural
  • acordici
  • acordicilor
  • acordice
  • acordicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

acordică

  • 1. Disciplină care studiază diferitele acorduri muzicale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • Acord + sufix -ic.
    surse: DEX '98 DEX '09

acordic

  • 1. (Despre sunete muzicale) Care intră în componența acordului.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. Referitor la acordică, la acorduri muzicale.
    surse: DN

etimologie:

  • Acord + sufix -ic.
    surse: DEX '98 DEX '09