2 intrări

11 definiții

acórdică s. f., g.-d. art. acórdicii

acórdică s. f., g.-d. art. acórdicii

ACÓRDICĂ s.f. Disciplină muzicală care studiază diferitele acorduri construite din terțe necombinate cu alte elemente ale muzicii. [< germ. Akkordik].

ACÓRDICĂ ~ce f. Disciplină care se ocupă cu studiul acordurilor muzicale. /Din acord

acórdic, ~ă [At: DEX2 / PI: -ici, -ice / E: acord + -ic] 1 a (D. sunete muzicale) Care intră în componența acordului (6). 2 sf Disciplină care studiază diferitele acorduri (6) muzicale.

ACÓRDIC, -Ă, acordici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre sunete muzicale) Care intră în componența acordului. 2. S. f. Disciplină care studiază diferitele acorduri muzicale. – Acord + suf. -ic.

ACÓRDIC, -Ă, acordici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre sunete muzicale) Care intră în componența acordului. 2. S. f. Disciplină care studiază diferitele acorduri muzicale. – Acord + suf. -ic.

acórdic adj. m., pl. acórdici; f. acórdică, pl. acórdice

acórdic adj. m., pl. acórdici; f. sg. acórdică, pl. acórdice

ACÓRDIC, -Ă adj. (Muz.) Referitor la acordică, la acorduri muzicale. [Cf. germ. akkordisch].

ACÓRDIC, -Ă I. adj. referitor la acordică. II. s. f. disciplină muzicală care studiază diferitele acorduri. (< germ. akkordisch, /II/ Akkordik)

Intrare: acordică
acordică substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular acordică acordica
plural
genitiv-dativ singular acordici acordicii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: acordic
acordic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular acordic acordicul acordică acordica
plural acordici acordicii acordice acordicele
genitiv-dativ singular acordic acordicului acordice acordicei
plural acordici acordicilor acordice acordicelor
vocativ singular
plural