16 definiții pentru acompaniator

acompaniator, ~oare smf [At: DA / V: -ietor, ~oare / P: ~ni-a~ / Pl: ~i, ~oare / E: acompania + -tor] 1-2 Persoană care acompaniază (2).

ACOMPANIATÓR, -OÁRE, acompaniatori, -oare, s. m. și f. Persoană care acompaniază (1) pe cineva. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. accompagnateur.

ACOMPANIATÓR, -OÁRE, acompaniatori, -oare, s. m. și f. Persoană care acompaniază (1) pe cineva. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. accompagnateur.

ACOMPANIATÓR, -OÁRE, acompaniatori, -oare, s. m. și f. Persoană care acompaniază la un instrument pe un cîntăreț sau pe un instrumentist. Pianistul acesta este un acompaniator excelent. – Pronunțat: -ni-a-.

ACOMPANIATÓR, -OÁRE, acompaniatori, -oare, s. m. și f. Persoană care acompaniază (1) pe cineva. [Pr.: -ni-a-] – După fr. accompagnateur.

acompaniatór (-ni-a-) s. m., pl. acompaniatóri

acompaniatór s. m. (sil. -ni-a-), pl. acompaniatóri

ACOMPANIATÓR s. (MUZ.) (rar) secundant. (Un bun ~ al solistului.)

ACOMPANIATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care acompaniază (cu vocea sau cu un instrument) executarea unei bucăți muzicale. [Cf. fr. accompagnateur, it. accompagnatore].

ACOMPANIATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care acompaniază (1). (< fr. accompagnateur)

ACOMPANIATÓR ~i m. Persoană care acompaniază pe cineva. /<fr. accompagnateur

acompaniator m. cel ce însoțește pe altul cu un instrument sau cu vocea.

*acompaniatór, -oáre adj. și s. Care acompaniază.

acompaniatoáre (-ni-a-) s. f., g.-d. art. acompaniatoárei; pl. acompaniatoáre

acompaniatoáre s. f. (sil. -ni-a-), g.-d. art. acompaniatoárei; pl. acompaniatoáre


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ACOMPANIATOR s. (MUZ.) (rar) secundant. (Un bun ~ al solistului.)

Intrare: acompaniator
  • silabație: -ni-a-
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acompaniator
  • acompaniatorul
  • acompaniatoru‑
plural
  • acompaniatori
  • acompaniatorii
genitiv-dativ singular
  • acompaniator
  • acompaniatorului
plural
  • acompaniatori
  • acompaniatorilor
vocativ singular
  • acompaniatorule
  • acompaniatore
plural
  • acompaniatorilor
* forme elidate – (arată)

acompaniator acompaniatoare

  • 1. Persoană care acompaniază (1.) pe cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: secundant un exemplu
    exemple
    • Pianistul acesta este un acompaniator excelent.
      surse: DLRLC

etimologie: