14 definiții pentru acompaniator

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ACOMPANIATÓR, -OÁRE, acompaniatori, -oare, s. m. și f. Persoană care acompaniază (1) pe cineva. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. accompagnateur.

ACOMPANIATÓR, -OÁRE, acompaniatori, -oare, s. m. și f. Persoană care acompaniază (1) pe cineva. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. accompagnateur.

acompaniator, ~oare smf [At: DA / V: -ietor, ~oare / P: ~ni-a~ / Pl: ~i, ~oare / E: acompania + -tor] 1-2 Persoană care acompaniază (2).

ACOMPANIATÓR, -OÁRE, acompaniatori, -oare, s. m. și f. Persoană care acompaniază la un instrument pe un cîntăreț sau pe un instrumentist. Pianistul acesta este un acompaniator excelent. – Pronunțat: -ni-a-.

ACOMPANIATÓR, -OÁRE, acompaniatori, -oare, s. m. și f. Persoană care acompaniază (1) pe cineva. [Pr.: -ni-a-] – După fr. accompagnateur.

ACOMPANIATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care acompaniază (cu vocea sau cu un instrument) executarea unei bucăți muzicale. [Cf. fr. accompagnateur, it. accompagnatore].

ACOMPANIATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care acompaniază (1). (< fr. accompagnateur)

ACOMPANIATÓR ~i m. Persoană care acompaniază pe cineva. /<fr. accompagnateur

acompaniator m. cel ce însoțește pe altul cu un instrument sau cu vocea.

*acompaniatór, -oáre adj. și s. Care acompaniază.

acompanietor, ~oare smf vz acompaniator

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

acompaniator (-ni-a-) s. m., pl. acompaniatori

acompaniatór s. m. (sil. -ni-a-), pl. acompaniatóri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ACOMPANIATÓR s. (MUZ.) (rar) secundant. (Un bun ~ al solistului.)

ACOMPANIATOR s. (MUZ.) (rar) secundant. (Un bun ~ al solistului.)

Intrare: acompaniator
  • silabație: -ni-a-tor info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acompaniator
  • acompaniatorul
  • acompaniatoru‑
plural
  • acompaniatori
  • acompaniatorii
genitiv-dativ singular
  • acompaniator
  • acompaniatorului
plural
  • acompaniatori
  • acompaniatorilor
vocativ singular
  • acompaniatorule
plural
  • acompaniatorilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acompanietor
  • acompanietorul
plural
  • acompanietori
  • acompanietorii
genitiv-dativ singular
  • acompanietor
  • acompanietorului
plural
  • acompanietori
  • acompanietorilor
vocativ singular
  • acompanietorule
plural
  • acompanietorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

acompaniator, acompaniatorisubstantiv masculin
acompaniatoare, acompaniatoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care acompaniază pe cineva. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: secundant
    • format_quote Pianistul acesta este un acompaniator excelent. DLRLC
etimologie:
  • limba franceză accompagnateur DEX '09 DEX '98 DLRM DN
  • acompania + -tor. MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.