O definiție pentru acolu

acólo și (pop.) acólu (sud) și acoló (nord) adv. de loc și de direcțiune (lat. eccu-illó, de unde s' a făcut acúlo, ca' n Mac., acoló, ca' n nord, și acló, ca' n Mac. și Banat. Pe urmă, după vbg. kolĭe, s' a făcut acólo și cólo, acólea și cólea). În acel loc, în opoz. cu aci, aicĭ, acolea, acilea: staŭ acolo, mă duc acolo. Se uzitează și ca termin [!] care mărește ideĭa de dispreț: ĭa un prost și el acolo! are și el 2-3 francĭ acolo, și se fudulește! Într' acolo (nord), în colo. Dintr' acolo, din colo. V. colo.A lucra într' acolo (germ. dahin arbeiten), barb. ardelenesc = „a lucra în acest scop, a lucra pentru”.

Intrare: acolu
acolu
adverb (I8)