*achiléĭe f., pl. eĭe, ca orchideĭe, și eĭ, ca aleĭe, aleĭ sau femeĭe, femeĭ (lat. achillé d. vgr. póa Achilleios, planta luĭ Ahile, după numele luĭ Ahile, pe care Chirone îl învățase să cunoască proprietățile plantelor). Bot. O plantă din familia compuselor ale căreĭ florĭ se întrebuințează la făcut ceaĭ de tuse și la curățit sîngele (achilléa millefólium). – Pop. coada șoriceluluĭ, în Banat alunele. V. rotoțel.