11 definiții pentru achenă

achénă sf [At: DEX2 / Pl: -ne / E: fr akène] Tip de fruct indehiscent, a cărui sămânță, acoperită cu un înveliș tare, nu e sudată de acest înveliș.

ACHÉNĂ, achene, s. f. Tip de fruct indehiscent, a cărui sămânță, acoperită cu un înveliș tare, nu e sudată de acest înveliș. – Din fr. akène.

ACHÉNĂ, achene, s. f. Tip de fruct indehiscent, a cărui sămânță, acoperită cu un înveliș tare, nu e sudată de acest înveliș. – Din fr. akène.

ACHÉNĂ, achene, s. f. Tip de fruct uscat provenind din sudarea a două carpele și cuprinzînd de obicei o singură sămînță, închisă într-un înveliș tare. Fructul de floarea-soarelui este o achenă.

ACHÉNĂ, achene, s. f. Tip de fruct uscat, a cărui sămânță, acoperită cu un înveliș tare, nu e sudată de acest înveliș. – Fr. akène (< gr.).

achénă s. f., g.-d. art. achénei; pl. achéne

achénă s. f., g.-d. art. achénei; pl. achéne

ACHÉNĂ s.f. Tip de fruct indehiscent, uscat, de obicei cu o singură sămânță. [< fr. akène, cf. gr. a – fără, chainein – a se deschide].

ACHÉNĂ s. f. fruct uscat, indehiscent, cu o singură sămânță. (< fr. akène)

ACHÉNĂ ~e f. Fruct uscat al unor plante care nu se deschide la coacere, având, de obicei, o singură sămânță. /<fr. akene

*achénă f., pl. e (fr. akène și achaine, d. vgr. a, nu, ne-, și haĭno, deschid). Bot. Fruct uscat cu pericarpu nelipit de semințe, ca la alun, stejar, cînepă, păpădie. V. carĭopsă, samară.

Intrare: achenă
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ache achena
plural achene achenele
genitiv-dativ singular achene achenei
plural achene achenelor
vocativ singular
plural