12 definiții pentru acetonă

acetónă sf [At: PONI, CH. 302 / Pl: -ne / E: fr acétone] Lichid incolor, volatil și inflamabil folosit ca solvent.

ACETÓNĂ s. f. Lichid incolor, volatil, inflamabil, folosit ca solvent în industrie. – Din fr. acétone.

ACETÓNĂ, acetone, s. f. Lichid incolor, volatil, inflamabil, folosit ca solvent în industrie. – Din fr. acétone.

ACETÓNĂ s. f. Lichid incolor, volatil, inflamabil, cu miros caracteristic; are diferite întrebuințări în industrie (mai ales la dizolvarea lacurilor).

ACETÓNĂ s. f. Lichid incolor, cu miros plăcut, folosit în industrie. – Fr. acétone.

acetónă s. f., g.-d. art. acetónei

acetónă s. f., g.-d. art. acetónei; pl. acetóne

ACETÓNĂ s. (CHIM.) dimetilcetonă, propanonă.

ACETÓNĂ s.f. Lichid incolor, cu miros plăcut, foarte volatil, care rezultă din distilarea unui acetat și este folosit ca dizolvant pentru materii grase, lacuri etc. // (În forma aceton-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „acetonă”. [Cf. fr. acétone, engl. acetone].

ACETÓNĂ s. f. derivat al cetonelor, lichid incolor, cu miros eteric, volatil, inflamabil, solvent pentru materii grase, lacuri și vopsele etc. (< fr. acétone)

ACETÓNĂ ~e f. Lichid incolor, volatil, folosit ca dizolvant în industria de lacuri și vopsele. /<fr. acétone

*acetónă f., pl. e (aceĭașĭ origine cu acetat). Chim. Lichid incolor, cu miros eterat, volátil, inflamabil, care se formează destilînd un acetat.

Intrare: acetonă
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aceto acetona
plural acetone acetonele
genitiv-dativ singular acetone acetonei
plural acetone acetonelor
vocativ singular
plural