8 definiții pentru aceracee

ACERACÉE, aceracee, s. f. (La pl.) Familie de plante lemnoase dicotiledonate, cu frunze opuse, cu flori grupate în inflorescențe și cu fructe disamare, folosite în industria lemnului sau ca plante decorative; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. – Din fr. acéracée.

ACERACÉE s. f. (La pl.) Familie de plante lemnoase dicotiledonate, cu frunze opuse, cu flori grupate în inflorescențe și cu fructe disamare, folosite în industria lemnului sau ca plante decorative; (și la sg.) plantă care face parte din această familie [Pr.: -ce-e] – Din fr. acéracée.

aceracée s. f., art. aceracéea, g.-d. art. aceraceei; pl. aceracée

aceracée s. f., pl. aceracée

aceracée sf [At: DEX2 / E: fr acéracée] 1 (Lpl) Familie de plante leguminoase dicotiledonate, cu frunze opuse, cu flori grupate în inflorescențe și cu fructe disamare, folosite în industria lemnului sau ca plante decorative. 2 (Lsg) Plantă care face parte din această familie.

ACERACÉE s.f. pl. Familie de plante dicotiledonate, având ca tip arțarul; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. acéracées, cf. lat. acer – arțar].

ACERACÉE s. f. pl. familie de plante lemnoase dicotiledonate: arțarul. (< fr. acéracées)

ACERACÉE ~ f. 1) la pl. Familie de plante lemnoase, cu frunze opuse, cu flori grupate în inflorescențe și cu fructe aripate (reprezentant: arțarul). 2) Plantă din această familie. /<fr. acéracées

Intrare: aceracee
substantiv feminin (F142)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aceracee aceraceea
plural aceracee aceraceele
genitiv-dativ singular aceracee aceraceei
plural aceracee aceraceelor
vocativ singular
plural